Șapte adevăruri despre minciuni
Despre domnul profesor Ștefan Mîrzac și despre ale dumnealui vorbe înțelepte am mai vorbit cândva. Și voi mai vorbi. Astăzi mă opresc doar la secțiunea dedicată minciunilor și aleg șapte spuneri mai mult decât sugestive din cartea apărută la Editura Pim, Iași, 2016: Cuvinte cu dor de miez – aforisme, definiții, paradoxuri, reflecții.
* Minciuna, miloasă, văzând adevărul gol, s-a gândit să-l apere și a devenit mască.
* O minciună coaptă o găsești, totdeauna, peste un adevăr crud.
* Mulți preferă să fie mângâiați de minciună,
Natura din om – 35 de vorbe înțelepte ale profesorului Ștefan Mîrzac
Am auzit cândva despre domnul profesor Ștefan Mîrzac că va lansa o carte. Nu știam despre ce e vorba – putea fi ceva cu și despre fizică, domeniul dumnealui. Însă, chiar înainte de a mă interesa în amănunt, am spus că merg la eveniment. Căci așa aveam ocazia de a o revedea pe doamna mea de matematică! Ce bucurie mai mare puteam să-mi ofer, la început de septembrie, decât s-o îmbrățișez pe una dintre mamele din școala generală, doamna Elena Mîrzac?!
Și-am mers, și m-am bucurat de revedere! Și m-am bucurat sincer de lansarea cărții Natura din om – o carte pe sufletul meu, cu 1485 de aforisme, definiții, paradoxuri, reflecții,
Fotografia cu înțelepciune – tu cum îți crești copilul?
Copiii învață ceea ce trăiesc. În teorie, știm asta. În practică… de multe ori nu conștientizăm cât de mult influențează tot ceea ce facem noi…
În fotografie avem niște exemple cauză-efect dinspre părinți către copii
Șapte vorbe înțelepte de citit și recitit la… supărare
* Mă înfuriam pentru că nu aveam ce încălța, dar am întâlnit un om care nu avea picioare. (Proverb chinezesc)
* Dumnezeu nu te-a adus la ape adânci pentru ca să te înece, ci pentru că dușmanii tăi nu știu să înoate. (Steven Furtick)
* O patimă care îl preocupă pe omul contemporan
Ce poți face când ți-s ochii în lacrimi
Spre finalul piesei de teatru de astăzi, Mowgli a început să plângă. Pentru prima dată în viața lui s-a descoperit a fi om… cu păreri de rău, cu temeri, cu dor… Nu știa ce să facă.
Lupoaica, mama lui… i-a spus:
Trăiește clipa – dacă vrei să trăiești
Carpe diem! Cam acesta era motto-ul preferat al lumii, scris cu mult patos prin oracole. Un motto care m-a făcut să nu iau prea des îndemnul în serios. Am perceput acest trăiește clipa ca motiv de îndrăgosteală, petrecere în neștire și în orbire. Beție la propriu și la figurat, irosire a vieții respirate fără trecut și, mai mult decât evident, fără viitor.
Se zice însă că, pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii se mai înțelepțesc. Pesemne că părul meu alb începe să-și mai spună cuvântul și să se revolte de sub vopsea… Măcar el se chinuie să mă aducă pe calea înțelepciunii și, uneori, îmi mai gâdilă mintea și mă îndeamnă să cuget.