Înmormântarea unui prunc – o lecție dură de parenting
Participarea la înmormântarea unui prunc este o lecție dură de parenting… O lecție care te face să-ți zboare gărgăunii din cap! O lecție care te face să te întrebi ce te-apucă atunci când, acasă fiind, te enervezi din toate stupizeniile. Atunci când îți pierzi răbdarea și cheful de a fi calm și iubitor cu pruncul tău sănătos și voios.
De ce atunci când toate-s bune nu reușim să găsim timp suficient pentru copiii noștri? De ce nu învățăm alături de ei puterea de a trece repede, repede, cu drag și cu zâmbet peste toate mărunțișurile? De ce permitem certurilor, încruntărilor, tonului ridicat, lipsei de energie să ne secătuiască și să ne răpească atâtea clipe ce-ar putea fi mult mai bune?
Nu e vorba că nu ne-am iubi copiii. E vorba că
Sergiu Nicolaescu – în două acte
M-am abţinut să spun ceva, ca să nu fiu acuzată că-mi fac trafic pe spinarea morţii unui om. Apoi, am citit n-şpe mii de articole, multe dintre ele acuzând pe celelalte, că au scris doar pentru a fi găsiţi de google după numele Sergiu Nicolaescu. Na, că am pronunţat şi eu, virtual, acest nume! Pentru că… m-am enervat. Pentru că simt nevoia să mă bag în seamă! Pentru că moartea lui Nicolaescu a declanşat două lupte – una mai ceva decât cealaltă!
* Şi, încep aşa:
Cugetare
32 de trupuri de adulţi şi 20 de trupuri de prunci au fost înmormântate astăzi – spre odihna sufletelor lor. La ora 14, curtea Bisericii „Sfântul Nectarie” a fost plină de oameni şi de sfinţenie. De cinste pentru nişte fiinţe uitate, cândva… de semenii lor. Uitate de noi – dar, niciodată de Dumnezeu. Căci, astăzi, şi-au primit răsplata! Trupuri care au zăcut, unele luni de zile, altele doi… chiar trei ani!, – la minus 20 de grade – în frigiderele Institutului de Medicină Legală, şi-au găsit liniştea. Pentru că… fiecare dintre noi, din pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
