Inima. În închisoarea mea ea are voie să viseze
Am plecat cu barca să-mi caut inima.
Nici nu mai știu pe unde hoinărește…
De-i în costum ori se-odihnește-n pijama
De mă așteaptă ori pe-altcineva iubește.Am plecat să-i fac inimii pe plac. Atât.
Ca un pescar, am luat doza de răbdare…Experiment concret pe… inima unei mame!
– Maria, ce făceai tu acolo, singură, în burtică?
– Mă jucam cu inima ta!
Aceasta e un fragment de conversație cu prunca mea, pe când avea vreo 3-4 anișori. O conversație care mi-a rămas la inimă!
Se juca cu inima mea!… Se joacă și-acum, draga de ea! În cel mai frumos sens cu putință – chiar și atunci când inima doare. Căci o inimă de mamă
Ziua unui reparator de inimi – și mai mult decât atât
În 2015 aflasem bucuria și tristețea unei familii. Tânăra soție era însărcinată și, alături de soțul său, avea să primească un dar de preț! Un dar cu probleme la inimioară. Un Efrem.
Pe atunci nu-mi era foarte cunoscut numele. Sfântul Efrem, chiar mai puțin de atât. Dar am început și eu să-mi îndrept gândul spre Efrem și să mă rog să facă Dumnezeu cum știe mai bine, ca bucuria să fie completă.
Întrebări născute din inima unui cartof
Uneori… și cartofii pot avea inimă. Uneori, chiar și un cartof poate avea o cicatrice pe inimă. Și, atunci, cum să mă plâng eu – omul – de inima mea rănită?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
