Nu știu câte fotografii mai avem noi, pe hârtie… dar încă mai suntem norocoșii posesori ai fotografiilor vechi – din vremea copilăriei noastre, de la nunta părinților, ba chiar și din vremea bunicilor. Pe unii dintre oamenii dragi încă îi mai avem printre noi, alții sunt la distanță, în alte orașe sau țări, iar alții s-au mutat deja în veșnicie.

Când vedem o poză cu ei, ne încearcă tot felul de stări. Și nu de puține ori strângem fotografia la piept ori o sărutăm, ne ștergem o lacrimă, ne mai delectăm cu o amintire… și astfel ne găsim puterea de a merge mai departe.