Pe 16 septembrie 2019 am scris și am rostit niște gânduri despre… îmbrățișări. Nu despre O îmbrățișare, ci despre mai multe. Unele frumoase, altele devenite, în timp, de nedorit. Unele ascunse, altele adormite. Unele trezite din urât și din nou fericite. O poveste despre noi, oamenii, și despre brațele noastre cuprinse în… îmbrățișări. Sau o poveste numai despre mine – cine mai știe?…

Azi am decis ca acest clip să își facă și aici culcuș, în îmbrățișarea blogului. Or fi mulți patru ani de așteptare? Sunt așa cum sunt. Și probabil că azi era ziua lor. A îmbrățișărilor și a celor Șapte pietre.