Nepasarea, nesimtirea si (ne)parcurile pentru copii
Nu stiu ce se intampla cu/ in toate parcurile special amenajate pentru copii. Dar… m-ar interesa. Si, as prefera sa ma intereseze mai putin pe mine si mai mult pe cei care le au in subordine.
Nu este usor sa amenajezi un parc. Iti trebuie resurse, dorinta si implicare. Daca, toate astea au existat la inceput, de ce, dupa finalizarea lucrarilor se pune punct total, o palma in fund si nu mai preocupa pe nimeni ce se intampla cu investitia, cu munca si cu sacrificiul unor oameni? De ce, la final, se prezinta dosarelul – am amenajat X parcuri de joaca pentru copii – fara a-i mai pasa cuiva in ce stare mai este parcul dupa doar cateva saptamani de la deschidere si cat de ok sunt cei care ii intra pe poarta (sau direct prin gard…)?
Voi prezenta, in continuare, situatia a trei parcuri de joaca din cartierul Alexandru cel Bun.
Noua colectie de banci – marca Parcul Copou
Tot ieri, am ajuns si in Parcul Copou. Acolo, ne-au intampinat multe banci noi (sau putin mai vechi, nu stiu exact cand au fost montate), care au cadru din fier. Presupun ca vor fi acoperite cu panza sau cu plante agatatoare, pentru a deveni umbrare.
Pana una alta, incomplet fiind peisajul, e asa… o senzatie ciudata. Scheletii aia metalici, goi, nu par deloc prietenosi. Sexi, nici atat. Te duc cu gandul la o statie de autobuz. Dar, nu vreau sa fiu rea. Chiar deloc! La vara, sigur vor arata bine. Si vom gasi mai usor umbra, atunci cand vom dori sa ne odihnim pe o banca.
Nu prea am inteles rostul folosirii a atat de mult metal pentru acest model de banca…
Desi au fata de cosuri de gunoi, sper din suflet sa ma insel si, aceste chestiuni aflate de-o parte si de alta a bancii sa fie… de exemplu, suporturi pentru flori! O banca de doua, maxim trei persoane, incadrata de doua cosuri de gunoi?! Imi si imaginez o pereche de indragostiti, stand cu mizeria si mirosul la nas… soptindu-si cuvinte de amor!
Eii, nu, nu sunt contra cosurilor de gunoi! Dar parca e mai normal sa ma ridic de pe banca, sa ma deplasez doi metri si sa arunc ceva, decat doar sa intind mana si, din greseala, sa intru si eu in cos. Fara grija, nesimtitii nu vor fi impresionati de confort si, daca le va fi sa arunce pe jos, tot asa vor face si daca ar avea agatat de urechi un tomberon!
Vanzare bilingva in centrul Iasului
Am trecut prin Piata Unirii unde, in aceste zile, s-a desfasurat Campionatul National de Gatit in Aer Liber.
Pe margine, erau comercianti care imbiau la scos portofelul, platit si halit. Nu stiu cat s-a inghesuit lumea la altele, dar la colaci secuiesti [kürtös kalács] era, ca de obicei, coada.
Ce-i al lor, e a lor! Sunt buni colacii astia si-mi plac, cumpar si savurez.
Dar, in seara asta, m-am infuriat! Nu le-am inteles gestul. Acela de a veni sa vanda in inima Moldovei si de a pune o hartie bilingva, pentru a enumera: nuca, rahat, scortisoara…
O fi o aroganta in stilul promovat de Radio Zu sau, pur si simplu, nesimtire suta-n mie?
Du-ma gratis, mai tramvai!
Dimineata, pe la ora 9, m-am plimbat cu tramvaiul pe traseul lui 6. Am mers din Targu Cucu pana in Alexandru. Deci dintr-un capat pana aproape in celalalt capat de linie. Nefiind o ora de varf, numarul celor care au urcat si au coborat in acest timp din tramvai nu a depasit 30. Mijlocul de transport era mult prea gol si zanganitul lui mi se parea inutil. Singurul lucru bun pe care-l facea era ca ma aducea pe mine acasa. Altfel, l-as fi tras pe dreapta.
Observam scaunele goale si oamenii. Ma jucam cu setul de bilete si ma uitam la compostoare. La acele obiecte care nu starneau unora niciun interes. Din 30, au avut bilet vreo cinci. Oare ceilalti 25 aveau toti abonament? Sau a fost o zi free si pe mine nu m-a informat nimeni?Lanturi pentru Alexandru cel Bun
Pasul 1: Luni intregi, in Piata Voievozilor, spatiul verde din fata Cinematografului Dacia a fost imprejmuit, cu gandul la o fantana arteziana. Gandul a fost… razgandit din diferite motive.
Pasul 2: In fata a ceea ce trebuia sa fie o fantana arteziana a rasarit o statuie a domnitorului Alexandru cel Bun (o idee ok, avand in vedere ca ne aflam in cartierul cu acelasi nume).
Reactia imediata:Capcanele ploii – Iasul in capcana
O ploaie in orasul nostru umple strazile de capcane. Gropile se acopera si simti cum iti musca din masina. Daca e un drum pe care il frecventezi, mai poti ocoli, pe ghicite. Desi, nimeni nu-ti garanteaza ca asta noapte, de exemplu, nu s-a mai nascut o groapa. O groapa mai mare pe care o iei din plin, in incercarea de a ocoli groapa cea mica si veche.
O sansa rara –
– intrarea in Sfantul Altar si sarutarea Sfintei Mese
Duminica s-a resfintit Biserica „Schimbarea la Fata Socola” (biserica Spitalului Socola). Asta inseamna ca Sfantul Altar a fost deschis pentru toata lumea – atat barbati, cat si femei.
Am mers si noi sa ne inchinam, spre seara. Coada era pana in dreptul clopotnitei. Liniste multa si, in acelasi timp, animatie.
Ne-a luat mai putin de doua ore sa parcurgem tot drumul, pana am ajuns sa putem saruta Sfanta Masa.
Multi, foarte multi copii. Ei au fost stapani pe tot ceea ce a insemnat spatiu verde. Dar si cei mai puri, in fata Altarului. (Lasati copiii sa vina la Mine…)
O adevarata bijuterie. O bijuterie care ar putea sa-l coste pe parintele Iustin Neagu – libertatea. Biserica era pe punctul de a se darama cand au inceput lucrarile de restaurare. Iar lucrarile – consolidare si pictura – au fost facute prin donatii ale credinciosilor.
Dar, pentru ca biserica este monument istoric (ridicata de Alexandru Lapusneanu, intre anii 1551 – 1562), ea ar fi trebuit sa primeasca finantare si accept de restaurare de la Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National. In schimb, toate acestea intarziau sa apara si urmau sa se petreaca la sfantu’ asteapta, cand nu mai ramaneau decat ruine. Prin urmare, parintele si-a asumat raspunderea consolidarii fara accept de la mai marii culturii. Acum, el e acuzat ca placarea cu piatra si pictura din interior nu respecta forma initiala a proiectului.
Oare i se spune si „multumesc” pentru ca a reusit, de bine, de rau, sa tina in picioare aceasta pagina de istorie si de credinta?
Cand am plecat noi, coada era si mai mare. Randul iesise, mult dupa clopotnita, iar parcarea era tixita.
Cine nu a reusit inca, dar doreste sa intre in Sfantul Altar al Bisericii Socola o mai poate face pana miercuri.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
