Hristos a înviat – salutul de după Înviere
Hristos a înviat! Am ieșit din birou să-mi fac o cafea – un etaj mai jos.
Pe sală, un băiețel de vreo 10 ani.
– Bună!, îi zic eu, zâmbind.
– Hristos a înviat!, mă salută el.
„Dacă spuneți voi…” – lumina din cimitire și întunericul din noi
Anunț bucuros: Hristos a Înviat!
Nu contează ce cred alții despre noi, contează felul în care noi înșine decidem să ne prezentăm în fața altora.
Suntem creștini! Și sărbătorim Învierea Domnului! Să avem dragul, curajul și asumarea de a ne prezenta ca fiind ai lui Dumnezeu! Și să nu ne fie rușine să salutăm cu salutul cel mare și bucuros: Hristos a Înviat!
Hristos S-a înălţat! Cât timp ne salutăm așa?
Nici nu ştiu cum au trecut 40 de zile în care ne-am salutat (când ne-am amintit) cu Hristos a înviat!
În ziua de Înălțarea Domnului spunem Hristos S-a înălţat! Şi nu doar o zi. Am auzit pe mulţi dezbătând problema şi contrazicându-se.
Hristos a Înviat!
Viața din cimitire
În aceste zile, cimitirele sunt pline de oameni care vin să îngrijească și să înfrumusețeze mormintele celor dragi. Sapă, greblează, pun flori, văruiesc bordurile, vopsesc crucile. Și pun, mereu, lumânări.
Aceasta e o dovadă că religia e încă vie! Pulsează. Înțelegem că cei plecați dintre noi nu sunt morți, ci adormiți. Îi păstrăm în loc sfânt (de aceea, cimitirele se află lângă biserici) și le îngrijim casele. Prin lumânarea aprinsă, arătăm că nădejdea noastră e Hristos – Lumina lumii – și că viitorul nu e moartea,
Hristos S-a înălțat!
S-a răstignit pentru noi, a înviat și S-a înălțat! Adevăruri mai presus de firea și de puterea noastră de înțelegere. Adevăruri incontestabile. Și dovada mărturiei pentru cât de mult ne iubește Dumnezeu.