Olimpici, bloggeri şi cai
Atunci când am fost la Seara Naivă a Olimpicilor Ieşeni se vorbea despre un proiect tare frumos. În care, logic, am vrut să mă implic. Un proiect prin care să scoatem în faţă tinerii merituoşi. O parte dintre ei, măcar aşa – de un început bun. Pentru că Iaşul musteşte de excelenţă, dar noi ne încăpăţânăm să vedem mereu tot ce-i rău, prostesc, fără valoare.
Bloggeri pe val
Am fost călare pe situație toată ziua – era imposibil ca seara să ne fie altfel! Prin urmare, autocarul cu bloggeri turiști a oprit în fața Palatului Culturii, acolo unde alți bloggeri petrecăreți îi așteptau! În total, gașca online a ocupat un spațiu considerabil. Un spațiu în care s-a stropit din belșug cu bere Timișoreana, s-au mâncat mici și cârnăciori, s-a râs și s-a glumit, s-a cântat și s-a dansat.
Călare pe situaţie!
Regretul de a nu fi petrecut sâmbăta în familie a fost compensat de magia unui eveniment organizat ca la carte – Cheese & Wine Blogging Trip! Sâmbătă am petrecut ziua în familia bloggerilor, graţie celor de la Icar Tours – mulţumim, Florin Bărhălescu! Andreea Marc s-a ocupat, până în cel mai mic detaliu, să ne condimenteze fiecare moment – şi a reuşit!
A reuşit să demonstreze – şi de această dată – că avem o ţară super, cu oameni şi mai şi! Că există locuri ascunse, care merită să fie descoperite. Promovate. Îndrăgite! Din Iaşi am plecat la 8.30, direcţia Botoşani. Mai exact, la Vârfu Câmpului. Ştiam că o să văd cai… că o să pap brânză şi o să degust ceva vin. Realitatea a întrecut, însă, toate presupunerile!
Bloggerii pică în… Groapa cu bere!
Sunt cam obosită. De câteva săptămâni, îmi tot fac planuri cu privire la week-end – poate apuc şi eu să mă odihnesc! Totuşi… cum vara nu dorm :), niciun sfârşit de săptămână din lunile astea nu l-am petrecut în pat.
Aşa că, ar fi culmea să-mi ardă de somn tocmai sâmbătă, când colegii bloggeri au anunţat o nouă întâlnire! Prin urmare, sâmbătă, de la ora 18, mă prezint la blogmeet nr. … 37?! Nu prea pot lipsi când, din toate ieşirile astea, eu nu am zis prezent nici măcar la 7! 🙂
Mă tratez de teama vorbitului în public
Ieri a fost singura zi liberă din săptămână şi eu n-am petrecut-o acasă. Din fericire, a meritat maxim! Am fost în companie plăcută, am învăţat şi am exersat pe tema vorbitului în public, am făcut glume şi am râs cât pentru şapte zile!
A fost o experienţă pe care mi-ar fi părut rău s-o ratez. O experienţă pe care, din păcate, au ratat-o mulţi dintre cei 189 de colegi afiliaţi la Grupul Bloggerilor Ieşeni. Nu că ar fi încăput toţi la întâlnire dar, din 14 locuri câte au fost, ne-am înscris doar zece oameni. E ruşinos – însă este, probabil, un răspuns la nedumerirea noastră cu privire la minusurile blogosferei ieşene. În fine. Eu m-am bucurat mult de toţi cei prezenţi, de prieteni şi de cei pe care tocmai i-am cunoscut.Îmi BLOGez teama de a vorbi în public!
La viaţa mea, am fost nevoită, în diferite situaţii, să mă adresez unui public numeros. Am ieşit onorabil din scenă însă… mărturisesc… nu m-am simţit acolo ca peştele în apă. Vizibil sau nu, de fiecare dată am avut trac. Am simţit că tremură ceva din mine – mâna, glasul, inima… sau toate trei. Sunt emoţii constructive, mă consolez mereu. Dar, nu mă amăgesc cu atât!
Ştiu că se poate mai mult şi mai bine. Ştiu că deprinderile de a vorbi în public se învaţă şi, oricât de bună aş fi eu în spatele blogului, trebuie să fiu de zece ori mai ceva, atunci când dau nas în nas cu offline-ul.
Și-a fost SMS la Iași
Mă lăudam, ieri dimineață, că voi merge la o super întâlnire, pe care abia o așteptam. Lauda mea a ajuns la urechile lui Gabi, un coleg de blogosferă, pe cât de simpatic, pe atât de aiurit! Păi, cum, măi furăciosule, să afli tu o informație vitală atât de târziu? Eh, târziu foarte n-a fost, c-a reușit, stimabilul, să-și facă simțită prezența.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase