Noroc de porumbel
Nişte bieţi porumbei erau ţinuţi, în această dimineaţă, în cutii. Ei îşi aşteptau eliberatorii – copilaşi care urmau să le deschidă porţile spre libertate, în aplauzele publicului.
În timpul ăsta, un porumbel se gândea: Nu-mi mai dau drumul? Mă scăp pe mine…
Şi, ca să nu se scape pe el, a preferat ca, după eliberare, să se scape pe mine!
Musafir înaripat