Muzeul Memorial de la Sighet… Dacă eşti om, nu poţi să treci nepăsător pe acolo. Nu poţi să nu te cutremuri. Ţi-e imposibil să rămâi drept în faţa unor adevăruri necruţătoare. Ţi-e ruşine cu motivele tale de plâns şi simţi cum pielea se strânge pe spate.

Doar nişte simple hărţi, ca notă introductivă, te fac să păleşti. Calculezi şi afli că România  a fost invadată de azile psihiatrice cu caracter politic, centre de deportare, penitenciare, lagăre de muncă forţată, locuri de execuţie, gropi comune… În total, iese cam aşa:

Următorul pas te poartă pe un coridor infinit, parcă, pe care sunt expuse chipurile unora dintre cei care au avut ghinionul să fie luaţi în vizor şi să pătimească de pe urma comunismului.

Simţi, automat, că te sufoci. Vrei să fugi. În acelaşi timp, vrei să afli. Şi mergi mai departe.