Noi n-avem nicio poză împreună, știi?
Porți o fotografie la piept? E doar o bucată de hârtie?!
Nu știu câte fotografii mai avem noi, pe hârtie… dar încă mai suntem norocoșii posesori ai fotografiilor vechi – din vremea copilăriei noastre, de la nunta părinților, ba chiar și din vremea bunicilor. Pe unii dintre oamenii dragi încă îi mai avem printre noi, alții sunt la distanță, în alte orașe sau țări, iar alții s-au mutat deja în veșnicie.
Când vedem o poză cu ei, ne încearcă tot felul de stări. Și nu de puține ori strângem fotografia la piept ori o sărutăm, ne ștergem o lacrimă, ne mai delectăm cu o amintire… și astfel ne găsim puterea de a merge mai departe.
Privirea de dincolo de fotografie
O fotografie și-o mie de gânduri
Câți dintre noi nu suntem ok din punct de vedere fizic, dar de o mie de ori mai ciungi, mai betegi, mai triști, mai fără speranță? Infirmitatea vine din suflet, din necredință, din lipsa zâmbetului, din răul în care ne complacem, din mila față de noi înșine, pe care singuri ne-o provocăm și de care singuri ne scârbim!…