• Din online,  Hopa tropa prin oraş

    Caravana #eusunt12 – o experiență răcoritoare!

    Nu sunt mare microbistă, dar am niște amintiri și niște trăiri fantastice din vremea în care eu eram copilă, iar fotbaliștii erau fotbaliști, bărbați adevărați și profesioniști. Tot pe atunci, știrile sportive conțineau chiar… șoc și groază!… știri din sport. Adică, informații despre ceea ce se întâmpla pe teren – și nu despre nopțile zbuciumate ale unor băiețași grabnic schimbători de gagici, mai experimentați în a-și face freza, decât în a da cu șutul în minge.

    Ok, ați înțeles ideea. Din alte vremuri, în calitate de soră a unui frate mai mare și în calitate de fată a unui tată care n-a ratat prea multe meciuri la viața lui, știam să spun cu ușurință nume de fotbaliști și reușite ale lor – mai ales ale celor care au jucat în Echipa națională de fotbal a României!

    Prin urmare, atunci când am aflat că am ocazia să-i întâlnesc pe Gabi Balint și pe Bogdan Stelea, i-am perceput ca fiind vechi cunoștințe, oameni dragi, și-am spus imediat că vreau să profit de șansa de a le sta alături într-o fotografie.

  • Viața-i frumoasă băieți!

    VII. Revelație la castel

    Duminica e ziua noastră liberă. Băieții care locuiesc prin apropiere merg acasă sâmbăta și se întorc duminică seara. Interniștilor li se oferă multe posibilități, ca să nu se plictisească. Pentru microbiști, fotbalul rămâne pe primul plan. Micul stadion al echipei locale „Victoria” este mereu neîncăpător. Jocul bun al formației, renumele antrenorului și poziția fruntașă în clasament ne îngreunează intrarea la meciuri. Se descurcă fiecare cum poate și te minunezi de câte tertipuri suntem în stare. Ne strecurăm pe lângă oamenii de ordine, însoțind un grup numeros. Dacă reușim, bine, dacă nu, căutăm altă cale. Urcăm dealul de zgură din spatele stadionului, păcălim sau mituim paznicul și escaladăm gardul.

  • Pentru minte,  România,  Vorbe de duh

    Credinţă şi fotbal

    Ieri, aproape de ora 21.00, m-am rugat. Apoi, am aprins candela. Deşi, în mintea mea erau gânduri… amestecate – în care îmi doream ungurii bătuţi la fund şi scoşi de urechi afară din ţară – am zis doar atât: Facă-se voia Ta!