Psihologie femeiască din aia… în care nu mă regăsesc
Meriți mai mult? Dovedește!
De ce îți spui: „merit mai mult” – dar te mulțumești cu atât de puțin?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă să te scoată unul la plimbare cu mașină scumpă și să-ți ofere cardurile lui?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă mai multe aprecieri la o poză în care-ți ții teatral capul pe spate, buzele țuguiate, privirea goală?…
De ce nu crezi că meriți mai mult atunci când te simți sfârșită?
Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical
– Hei, ce ai cu femeile? Ar trebui să fii de partea lor! De ce le înfrunți?
– Le înfrunt?! Eu?! Dar eu iubesc femeile! 🙂 Și mi-s dragi de nu mai pot în calitatea lor supremă, de mame!
– Și-atunci? Ce te tot iei de ele pe Facebook?
– Nu mă iau de ele… Doar le vorbesc. Nu ești de partea femeilor numai mângâindu-le pe frunte. Ești de partea lor trezindu-le! Trezindu-te odată cu ele! Conștientizând realitățile! Luptând pentru schimbare în bine, de la interior spre exterior. Nu ești de partea femeilor numai admirându-le rochiile și machiajul – ci și privindu-le în suflet, cu sufletul.
Ia să vedem… cum înfrunt eu femeile! 🙂
Nefemeile statului şi copiii
8 martie pică, anul acesta, sâmbătă. O zi, teoretic, liberă. O zi sigur liberă pentru o anumită categorie de femei. Dacă e să mă bucur de ceva, e că acele femei vor petrece o zi liberă de drept – și, nu una cadou.
Anul trecut, pe vremea asta, aveam aproape trei săptămâni de când nu reușeam să aflu nimic despre finuțul nostru. După șapte luni de la naştere și ceva mai puține luni de când îl cunoșteam noi, timp în care ne-am interesat constant de el și în care am luptat cu toate forțele să-l eliberăm din propria-i viață (zăcea abandonat, într-un spital, sănătos, dar o mică legumă, neinteresant pentru nimeni – deoarece nu avea certificat de naștere), acum ei, dar mai ales ELE, deciseseră că-i suntem dușmani.Femeie, trezește-te!
S-a întâmplat doar o dată. Nu a vrut! El nu este așa! Mă iubește! Acum e supărat și obosit. Și… cred că și eu am greșit!
Am auzit cuvintele astea, de multe ori. Pentru că nu s-a renunțat la timp, s-a ajuns la alte discuții. Trebuie să-mi asum soarta. Nu mai am ce face… Copiii au nevoie de un tată!…