Mironosițe de ieri și de azi
Așa cum 1 iunie, Ziua Copilului, își are echivalentul în Biserică pe 26 noiembrie, de ziua Sfântului Stelian, la fel se întâmplă și cu 8 martie.
Meriți mai mult? Dovedește!
De ce îți spui: „merit mai mult” – dar te mulțumești cu atât de puțin?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă să te scoată unul la plimbare cu mașină scumpă și să-ți ofere cardurile lui?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă mai multe aprecieri la o poză în care-ți ții teatral capul pe spate, buzele țuguiate, privirea goală?…
De ce nu crezi că meriți mai mult atunci când te simți sfârșită?
De ce m-aș simți discriminată de Referendumul pentru Familie?
O strategie (proastă sau mai puțin proastă) de marketing a unui mall bucureștean a reaprins discuțiile cu privire la Referendumul pentru definiția Căsătoriei în România – numit, generic, Referendumul pentru Familie. Căci e foarte simplu și de efect să pornești de la un caz particular și să generalizezi. De fapt, să împroști cu noroi acolo unde ai tu interesul s-o faci – chiar dacă una n-are legătură cu cealaltă.
O femeie cu doi copii nu a primit un pachet Family pentru că, neavând marele soț lângă ea, nu s-a considerat că ea și copiii formează o familie. Nasol. Căci și ea, divorțată, alături de prunci formează o familie, și eu formez, alături de copila mea, o familie. Copila are doi părinți și o legătură frumoasă cu ei, părinții alcătuiesc, pentru ea, o echipă, dar soțul și soția nu mai există. Familia, deci, s-a spart – dar nu își schimbă titulatura. Aici pun primul punct, în care am văzut de la ce s-a pornit. Ok. Și, acum? Clar, Referendumul e de vină! De ce? Cum, de ce? Păi, acolo se vorbește despre bărbat și femeie. Așa, și?
Să vedem. Referendumul este pentru a defini Căsătoria – ca fiind nu între „soți”, cum se spune până acum, ci între „un bărbat și o femeie”. Și aici ar trebui să punem total punct întregii presupuse legături care s-a format între cele două subiecte. Pentru că, exact până aici, cine are de înțeles, înțelege.
Dar eu n-o să pun punct. Și-o să explic.
Dă-mi, Doamne, anii tinereții – și-ai mei cercei de-acum :)
La 14 ani am primit cadou un ineluș din aur. Subțire cât un fir de ață, cu un model sub forma unui nod. Era atât de finuț, că abia se vedea. Dar eu îl vedeam, îl știam și-l ascundeam cu tot cu mână, de multe ori, sub bancă – atunci când aveam ore cu vreo profesoară care strâmba din nas în preajma „domnișoarelor din noua generație”.
Cu inelul acela și cu veșnicii mei cercei din aur mi-am făcut toată adolescența și o parte din tinerețe. Mda…
Corpul meu, dreptul meu – așa o fi?
Corpul meu, dreptul meu. Așa este. Vrei să-ți tunzi părul din urechi, să-ți strângi un coș din barbă, să te vopsești în dungi ori să-ți tai nasul, e dreptul tău. Însă, când în tine se naște o viață – e dreptul tău, în calitate de gazdă, s-o ucizi și s-o dai la gunoi? Dreptul celeilalte vieți unde este? Despre dreptul celuilalt trup când mai vorbim?
Femeia, fusta și pantalonul
Am un bărbat cu multă răbdare și cu mult drag față de mine! Care mă încurajează mereu, dar care mă și strunește, când vreau să ard etape și când îmi fac prea multe griji.
90% din viață mi-o petrec în pantaloni și, până acum, niciun crac n-a fost tăiat de impulsuri habotnice 🙂. Pentru că, da – ne putem lua de multe, inclusiv ne putem gândi să trecem cu forța un președinte la ortodoxie. Nici asta și nici fusta nu sunt, însă, chestiuni care ar trebui impuse. Orice pas către Hristos trebuie simțit și orice drum are un alfabet al său.Nefemeile statului şi copiii
8 martie pică, anul acesta, sâmbătă. O zi, teoretic, liberă. O zi sigur liberă pentru o anumită categorie de femei. Dacă e să mă bucur de ceva, e că acele femei vor petrece o zi liberă de drept – și, nu una cadou.
Anul trecut, pe vremea asta, aveam aproape trei săptămâni de când nu reușeam să aflu nimic despre finuțul nostru. După șapte luni de la naştere și ceva mai puține luni de când îl cunoșteam noi, timp în care ne-am interesat constant de el și în care am luptat cu toate forțele să-l eliberăm din propria-i viață (zăcea abandonat, într-un spital, sănătos, dar o mică legumă, neinteresant pentru nimeni – deoarece nu avea certificat de naștere), acum ei, dar mai ales ELE, deciseseră că-i suntem dușmani.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
