O imagine cât o mie de cuvinte
Aceasta este una dintre secvențele care nu cer prea multe explicații.
Acesta e momentul în care mâna mea mică devină mână de uriaș. Acesta e momentul în care, printr-o strângere de… deget – se poate simți îmbrățișarea întregii lumi!
Încredere. Siguranță. Susținere.
Porți o fotografie la piept? E doar o bucată de hârtie?!
Nu știu câte fotografii mai avem noi, pe hârtie… dar încă mai suntem norocoșii posesori ai fotografiilor vechi – din vremea copilăriei noastre, de la nunta părinților, ba chiar și din vremea bunicilor. Pe unii dintre oamenii dragi încă îi mai avem printre noi, alții sunt la distanță, în alte orașe sau țări, iar alții s-au mutat deja în veșnicie.
Când vedem o poză cu ei, ne încearcă tot felul de stări. Și nu de puține ori strângem fotografia la piept ori o sărutăm, ne ștergem o lacrimă, ne mai delectăm cu o amintire… și astfel ne găsim puterea de a merge mai departe.
Urare foto în prag de sărbători :)
Paul a adus bucurie în micuța mea familie! Paul ne-a invitat pe Maria și pe mine în studioul său, pentru o sesiune foto de sărbători! Paul știe că unele dintre cele mai frumoase amintiri se păstrează într-o fotografie. Paul poate surprinde cu maximă naturalețe emoția, iubirea, zâmbetul, privirile pline de drag dintre o mamă și fiica sa.
Paul e… Paul! Unul dintre cei mai faini oameni pe care-i știu! Un om care se dăruiește pe sine și care împrăștie în jur raze de veselie!
Poza de profil se schimbă cu… emoție!
Cândva, de curând, i-am zis lui Paul Pădurariu: Hei, nu-mi faci o fotografie, să-mi schimb și eu poza de profil? Între noi fie vorba… poza mea de profil de la Facebook împlinise un an… deci, da – era cazul să fac ceva urgent! 🙂 Și-aproape în același context, îl aud pe Paul spunând c-ar vrea să invite bloggerii la studio, pentru niște ședințe din alea profi. Păi, dacă tot îți schimbi poza de profil – de ce să nu faci din asta și-un eveniment!? 🙂
Recunosc c-am fost cumva bucuroasă și curioasă, cu emoții și cu tot felul de gânduri despre cum va fi. Până azi dimineață. Azi, când eram planificată la pozat, m-am trezit cu fața la cearșaf, cu niște furtuni prin suflet și cu cheful pe zero – de simțeam că mă mișc în reluare.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
