Șase ani și-o minune
Acum șase ani, pe vremea aceasta, priveam cei mai faini ochi verzi pe care-i văzusem vreodată în viața mea! Aveam deja o zi de când îmi țineam prunca în brațe și mă bucuram de prețiosul dar primit de la Doamne-Doamne.
Nu mă satur să-mi amintesc zilele de 29 și 30 iunie 2010, nici tot ceea ce-a urmat de atunci încolo, până astăzi, în viața noastră. Maria-Paula nu se lasă nici ea mai prejos. Se așază cu capul pe umărul meu și mă roagă: Mami, mai spune-mi o poveste adevărată despre mine! 🙂 Și eu numai atâta aștept.
Să-i spun cât de mult o iubesc,
Fericire în trei pași
Pasul 1
Preşcolera studentă
În această dimineaţă, Maria s-a trezit încântată: Azi merg la grădiniţă şi la şcoală, mâine – la facultate! Bunici şi părinţi am izbucnit în râs şi, pe ici, pe colo, în lacrimi. Era o forfotă generală şi o pregătire – de parcă ne pleca pruncul în armată! În timpul ăsta, eu cântam Ia-ţi mireasă ziua bună!… 🙂
Moment istoric în familia Pintilie
Pentru aproape o săptămână, mi-am stresat cunoscuţii şi prietenii din offline cu o informaţie. Cu un nimic – pentru ei. Cu un eveniment ce mă ţinea pe jar – pe mine. Acum, vorba lui George: Este un moment istoric! 🙂
Copilul urât și mama deșteaptă
O madamă… din lumea asta mare şi mondenă a renunţat la procesul prin care cerea să rămână alături de copilul său. O mamă a renunţat la bucuria de a fi mamă non-stop, mulţumindu-se cu rolul de mamă de ocazie.
Nu judec. Sau… nu judec acest aspect. Căci, din viaţa duduii, multe au fost făcute aiurea – dar, scopurile, în mare, au fost atinse. Aşa că, putem spune că scopul scuză mijloacele şi că fetele din ziua de astăzi sunt total date pe spate de ideea că… se poate! Că există un precedent şi că ele… de ce n-ar fi tot cu atâta noroc maroniu mâncat din pruncie?…
Revenind.01. Puritatea primelor sunete
Prima dată, i-am ascultat bătăile inimii. Şi am plâns de emoţie! Emoţia întâlnirii şi bucuria descoperirii pruncului meu, într-un mod unic! Din burtică, mi se transmitea în direct, printr-un monitor şi prin boxe, viaţa!
După câteva luni, i-am auzit, pentru aceeaşi primă dată – plânsul. Un plâns al victoriei! La câteva ore, i-am întâlnit privirea şi m-am pierdut în ochii ei mari şi verzi…! M-a trezit cu un gângurit – mai frumos decât orice declaraţie de dragoste!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase