Cu burtica la plimbare, spre 1 Iunie 2010 :)
În 2010, pe vremea asta, mai aveam 30 de zile de mers cu burtica la plimbare. În 2010, pe vremea asta, visul meu de a deveni mamă era deplin. Peste puțin timp, urma să-mi țin prunca la piept!
Una dintre cele mai fericite perioade ale vieții mele a fost aceea în care în mine au bătut două inimi…
Șapte vorbe despre mama
* Mama este începutul tuturor începuturilor. (Grigore Vieru)
* În spatele poveștii tale se află întotdeauna povestea mamei tale, deoarece povestea ei este începutul tău. (Mitch Albom)
* Orice mamă este bogată când își iubește pruncii.
Șapte ani și șapte zile de când mi-am ținut prunca la piept pentru prima dată
Acum șapte zile a fost despre ea. Ca-n fiecare zi, de altfel! 🙂 Dar acum șapte zile, Maria-Paula a împlinit 7 ani!
Acum șapte ani și șapte zile o stângeam la piept pentru prima dată. I-am mulțumit atunci și-i mulțumesc zi de zi că m-a ales să-i fiu mamă.
Cum mi-am învățat copilul să piardă – un câștig pentru tot restul vieții
Am câștigaaat, am câștigaaat!, strig în gura mare și mă veselesc. Sar într-un picior, râd și mă maimuțăresc peste măsură. Pe tabla de joc reiese clar că am adunat toate jetoanele și am încheiat competiția în glorie. Am câștigat la jocul cu prințese!
Copila mă privește uimită. Ar vrea să plângă, dar înțelege că încă nu-i momentul ei. Cum așa? Nu poate să-și explice de ce a câștigat mami – și nu ea. Exista varianta asta în program?! Și cum poate să se bucure mama atât de tare și de zgomotos?
Valoarea unui copil
Eram la cumpărături cu Maria. La final, am mers să plătim și-am ajuns să vorbim despre… valoarea unui copil.
– Pune-mă și pe mine pe bandă, a spus copila, când ne aflam la casă.
– Imposibil!, i-am răspuns.
– De ce?
În așteptarea clopoțelului, dau apă la șoricei
Peste fix o săptămână va suna clopoțelul. Și clopoțelul acesta va suna altfel. Altfel decât l-am auzit până acum, altfel decât l-am perceput până acum. Clopoțelul acesta îmi va purta copilul spre o lume nouă. Clopoțelul acesta va petrece multe dimineți alături de copilul meu și-i va răsuna în urechi uneori plăcut, alteori iritant, în alte dăți cu bucurie, iar în altele însoțit de un oftat… precum glasul unei mame… 🙂
Retrăiesc emoțiile inocente și inconștiente de acum 26 de ani. Din prima mea zi de școală. Retrăiesc și emoțiile de acum șase ani, când îmi țineam prunca la piept și intram într-o altă școală…
Fetele s-au întors acasă
Două fete, 11 zile, 1.325 de kilometri și-o infinitate de momente numai bune de transformat în amintiri frumoase. O călătorie fără incidente, slavă Domnului, cu drum lin, cu vreme bună, cu prieteni faini și cu vizite de suflet.
Două fete – mamă și fiică – au pornit într-o aventură de viață și de vacanță, pline de emoții, de planuri și de zâmbet.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
