Măcelăria lui Iov și măcelul din sufletele noastre
„Bucurați-vă de ziua de mâine, că azi îmi vine să borăsc!”
Vorbe pe care puțini le rostim, dar pe care mulți le trăim… Pentru că asta facem. Pentru că mereu pe mâine îl găsim mai cu moț, pentru că mereu ne imaginăm ce va fi mai încolo și uităm să mai respirăm. Azi! Acum!
Tot ceea ce facem astăzi ne decide acel mâine… asupra căruia, apropos, nu suntem deloc stăpâni. Dacă nu mișcăm ceva acum, mâine va produce aceeași greață – atunci când va deveni astăzi!
Cerere în căsătorie
Cu George nu mă cert niciodată. Dar, niciodată! Niciodată pe probleme grave, de viață și de moarte, care ar putea zdruncina din temelii relația noastră.
Cu George mă cert mereu. Dar, mereu! Mereu din prostii și din prea mult bine. Mereu… ca să realizăm, apoi, că oricând o relație se poate destrăma din nimic…
Ieri am mers, amândoi, la Ateneul Tătărași, la premiera spectacolului Cerere în căsătorie – o farsă într-un act, scrisă în tinerețea lui Cehov. Și-am chicotit… și ne-am înghiontit… și-am meditat la… Ei, începe fericirea conjugală! 🙂Timp și Viață pentru Călin
Pe Călin îl ştiu dintotdeauna. Îl ştiu din campaniile realizate în presă. Apoi, am scris şi eu despre el. Călin mă priveşte, mereu, din pozele lipite pe cutiuţele de donaţii – montate în farmaciile pe care le frecventez.
Pe Călin îl ştiu dintotdeaua. Bolnăvior. Şi, luptător! Călin are 6 ani.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, o perioadă nesfârşită de chin. De durere. De suferinţă.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, credinţă! Credinţa faptului că micuţul Călin iubeşte Viaţa – iar Viaţa îl iubeşte pe Călin!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
