• Pietre...,  România,  Vorbe de duh

    Vreți să-i faceți proști pe copiii de azi? Despre istorie, geografie și școală românească

    Vor unii să unească Istoria românilor și Geografia României într-un singur obiect. Până și un copil de 10 ani s-a trezit întrebând:

    – De ce ar face asta?!

    Am răbufnit:

    – Pentru că vă vor proști! Fără trecut și rădăcini, fără prezent, fără cunoștințe! Pentru că e mai comod să vă știe jucând Roblox și Adopt me decât studiind, având cultură generală și replică atunci când e cazul!

    Așa m-am săturat de toți inteligenții care schimbă regulile peste noapte! Dacă îi iei repede, ei înșiși n-au habar de istorie și geografie și de școală, în general. Și-au ajuns „oameni mari”, vai de capul lor, dar mai ales vai de capul nostru…

    Interesează pe cineva câți copii au pierdut complet legătura cu anul acesta școlar,

  • OAMENI - în fiecare zi

    Șapte câte șapte – ajutăm un elev să-și continue studiile și pasiunile!

    Este a șaptea ediție în care oamenii minunați de la Fundația Comunitară Iași lansează Fondul de Burse. În acest context, sunt ajutați să continue studiile elevi din clasele V-XI care au obținut în anul școlar 2016-2017 media generală peste 8.50, iar venitul pe membru de familie nu a depășit 800 de lei în ultimele patru luni. De asemenea, Fondul de Burse are în atenție elevii din clasele I-XI care fac performanță în educaţie prin participarea la olimpiade şi concursuri, iar părinţii lor reușesc cu greu să țină pasul, din punct de vedere financiar…

    Orice om cu suflet mare se poate implica în Fondul de Burse oferind o bursă anuală completă, fiind mentorul unui tânăr, făcând parte din grupul de psihologi voluntari ori dăruind „truse de intervenție pentru explorarea talentelor”. Mai multe detalii se găsesc: aici.

    Ce m-a atras pe mine acum e, însă, o modalitate de sprijin mult mai ușoară – dar deloc de neglijat.

  • Pietre...,  România,  Vorbe de duh

    Învățământul „de renume” din România – și miniștrii spun lucruri trăsnite…

    Sunt un om care și-a ros câțiva ani cămășile-n coate pe băncile școlilor. Nu-s prea învățată, nici… needucată. Sunt un om care-a și umblat ceva timp prin instituții de învățământ – de toate categoriile. Unele de elită, altele de plâns, unele cu elevi geniali și norocoși, altele cu elevi geniali și sacrificați, unele cu bănci goale, în așteptarea unor copii ce nu mai veneau, altele cu elevi claie peste grămadă. Unele cu fițoși, altele cu sărăcie lucie, unele cu prafuri albe prin băi, altele doar cu aurolac, unele cu aer condiționat și aere multe, altele cu bude prin fundul curții, unele cu încruntați, altele cu fețișoare curioase și zâmbitoare.

    Am avut onoarea și deopotrivă oroarea să cunosc destui miniștri ai Educației. Era și greu să nu, având în vedere „stabilitatea” funcțiilor de conducere – funcții care se schimbă după culori și după „deranjamente”, nicidecum după vreo performanță a cuiva… Pe ministrul de astăzi l-am cunoscut, însă, în alte straie. Pe vremea mea, maică!, venea la Iași ca să pledeze în liderul de sindicat model, apărătorul colegilor săi și-al învățământului românesc. Un lider ce scotea cadrele didactice în stradă pentru apărarea demnității, salariului, bucuriei, speranței într-un viitor în care educația contează.

    Țac, pac!, valorile au căzut atunci când funcția a crescut. Și dacă nu m-am supărat pe manualul de sport, și dacă n-am râs de incredibilul număr al „i”-lor din „copii” și „copiii”… am simțit o durere cumplită atunci când am aflat cea mai recentă grozăvie – aceea de a se lua în calcul ca profesorii din școlile de renume să fie plătiți mai bine decât frații lor mai săraci în… renume!

  • D'ale jurnalismului,  Pentru minte,  România

    Privește dincolo de aparențe

    Am ascultat îndemnul „Privește dincolo de aparențe” și am făcut patru reportaje cu tineri de etnie romă. Am avut ocazia să-i cunosc relativ bine și să mă bucur de compania lor. După experiența asta, dacă mă întrebi cum sunt, pot să-ți spun în două cuvinte: OAMENI FAINI!

    Oameni faini, ca tot omul fain, indiferent de etnie. Dacă eram prinsă în stereotipuri inutile și-n acuzații fără rost, mai aveam oare ocazia să intru în viața lor și chiar în casa și în familiile lor? Nu. Dar, așa, mă bucur că i-am cunoscut, că mi i-am făcut prieteni, că am ocazia să-i prezint oricând ca fiind exemple pozitive. De oameni, în primul rând. De romi și de români – tineri care-și doresc să fie, pur și simplu, ei înșiși.

    Cele patru reportaje au fost publicate, alături de munca altor colegi de-ai mei, în două numere de revistă. Revistă ce se numește la fel ca și proiectul în care am lucrat – „Privește dincolo de aparențe”

  • D'ale jurnalismului,  Pentru minte

    Startul corect nu ține de culoarea pielii

    Le vezi și bagi mâna-n foc că-s românce. Se prezintă cu mândrie și cu bucurie drept tinere de etnie romă și luptă pentru ca, prin cultură și educație, și alți tineri romi să doboare barierele discriminării.

    Denisa si Lavinia Lupu

    Denisa și Lavinia sunt două dintre cele trei fete din casa Lupu. Alături de Georgiana, ele s-au născut într-o familie mixtă, din tată rom și mamă româncă.

  • D'ale jurnalismului,  Pentru minte

    Tradiție și partitură – două iubiri într-o inimă de rom

    Un băiat de 14 ani cântă după ureche la acordeon, orgă și saxofon și visează cu partitură, papion și clarinet, spre marile scene ale lumii.

    David Preda - clarinet

    Atunci când vorbești despre satul Zece Prăjini, gândul îți zboară la muzică, la romi, la petrecere și la voie bună. Aflat la granița dintre județele Iași și Neamț, satul din comuna Dagâța și-a căpătat numele de la împroprietărirea cu câte zece prăjini de pământ a romilor sloboziți din robie. Numele a devenit renume – după ce ursarii s-au transformat în lăutari. În nicio casă dintre cele aproximativ 150 nu există vreun bărbat care să nu știe să cânte la cel puțin un instrument.

  • D'ale jurnalismului,  Pentru minte

    Sex feminin, etnie romă – exemplu de reușită prin educație

    E o tânără ca oricare alta, cu studii superioare, cu o familie frumoasă și cu o viață bogată. N-a ținut niciodată cont de șabloanele în care societatea a vrut s-o încadreze și a ajuns să fie un model pentru femeile de etnie romă.

    Corina Mihaila

    S-a născut într-o familie cu patru frați – cel mai mare, de 18 ani și cel mai mic, de 12 ani. Era fetița mult așteptată, minunea părinților și uimirea băieților casei. A trăit în puf, iubită și ocrotită, alintată și menajată. Astăzi e, în continuare, minunea lor. Căci dragostea și puful n-au stricat-o, ci au ajutat-o și-au încurajat-o să-și urmeze visele.