Despre iubire – simplu și curat
Ca să-ți amintești să iubești nu e nevoie să te întorci în trecut. E suficient să te conectezi la prezent și să te bucuri. De prezent și de iubire.
Iubirile nu seamănă, nu se compară, nu se cumpără. Se oferă. Și se împlinesc dacă le e locul, timpul, cazul.
După iubire nu se aleargă. Nici nu se fuge de ea. Nu se fac planuri de… împiedicat – dar, oricum, te împiedici dacă e locul, timpul, cazul!
Așteptarea omului iubit – o așteptare… activă!
Astă noapte am adormit cu zâmbetul pe buze. Citisem comentariul unei femei: Doamne ajută, foarte bine, aștept! Of, așteptarea asta…!
Postarea la care scrisese era despre iubire – și despre cum îți apare în viață omul minunat fix la momentul potrivit.
Două tipuri de iubire. În care vrei să creșteți?
Între un el și o ea care se iubesc există două tipuri de iubire: lumânare și candelă.
Relația de tip lumânare se ramifică. Lumânarea poate fi simplă sau sculptată, din ceară naturală sau din tot felul de combinații, parfumată sau nu, arzând molcom sau agitat, încălzind, luminând, descoperind umbre, culori, vise, suflete. Cert e că, mai devreme sau mai târziu, există un capăt al lumânării. Și știm… sau aflăm între timp… că există și un capăt al relației.
Iubirea de tip candelă poate fi nemuritoare. Îți dorești să arzi pentru ea, să fii acolo, prezent, să fii implicat, să muncești în pereche pentru candela voastră. Din păcate, nici iubirea de tip candelă nu e mereu nemuritoare. Pentru că munca în echipă e grea. Chiar și atunci când e minunată!
Nu mi-e teamă prin ochii tăi…
În fața ta nu mi-e teamă să mă dezbrac de secrete, de măști și de tot felul de perfecțiuni impuse de lumea cea mare.
Șapte spuneri care-mi plac de la Sfântul Antonie cel Mare
(I)responsabilitatea unui „Te iubesc!”
Am citit undeva că, atunci când îndrăznești să spui cuiva te iubesc, devii responsabil de și pentru fericirea persoanei pe care (presupui că) o iubești.
Dacă am conștientiza în profunzime responsabilitatea aceasta, ar exista două variante de continuare a traiului. Să ne fie foarte bine sau să ne fie foarte rău. Un lucru e clar: n-am mai putea fi „căldicei” în iubire. Însă, mai cred că, de teamă că nu ne va fi „foarte bine”, mulți am alege din prima nefericirea. Măcar așa, preventiv.
Din acest punct de vedere e bine că, trecând peste teorii și plonjând în viața cea adevărată, descoperim că avem „dreptul” și posibilitatea de-a ne răzgândi.
Scrisori de dragoste închise-n noapte
Am citit scrisori de dragoste. Declarații, planuri, iubiri și veșnicii. Toate-s azi expirate – deșertăciuni, adevăruri de moment, uitări…
Înghit în sec și privesc totul de la distanță. E ciudat. Nu jelesc, nici nu mă revolt. Ceva din mine-i rupt. Sau mort. Așa se întâmplă când nu mai simți nimic?