Azi mi-e dor. Și mi-e bine așa
Azi mi-e dor…
Azi îmi permit să-mi fie dor.
Zâmbesc ușor
și plec în călătorie cu sufletul,
cu mintea, cu totul.
Privesc spre cele ce-au apus,
le mângâi și le-mbrățișez,
șterg lacrima, un pic oftez…Respir adânc și mulțumesc
Postare serioasă și nu prea… despre ce-a vrut să spună autorul și despre ce am înțeles eu
„Supradoză de dor, cu lacrimi uscate, cu vise eșuate/ (…) Supradoză de dor, cu zile sfârtecate, nopți paralizate/ Dar de la asta nu se moare, din păcate.”
Așa cântă cei de la Taxi, alături de Irina Rimes. Făinuță melodia. Deloc faină rima. Din păcate?! Slavă Domnului că nu se moare. Nici de la dor, nici de la supradoză de dor,
Despre ziua de luni, despre doruri și alte mărunțișuri minunate
E luni. Iar glumițelor de luni, specifice începutului de săptămână, oboselii și of-urilor li se adaugă astăzi un ghem de tristețe, ascuns mereu într-un colț de suflet.
Sâmbătă am dus-o pe Maria la o activitate de-o oră. Când ne-am reîntâlnit, i-am mărturisit:
– Mi-a fost dor te tine!
La care ea, calm, meditativ, fără strop de reproș, mi-a zis
Întâmplare din pădurea cu vise înșelătoare
„Câteodată aș vrea să mă transform în statuie de gheață
Fără lacrimi, fără doruri și fără dureri”…
Așa gândea o copilă de mai, sprijinită de-un copac de noiembrie.Zâna frunzelor care cad i-a auzit dorința și a vorbit cu iarna.
Au suflat amândouă vânt rece și uitare peste copila de mai,
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase