Timp și Viață pentru Călin

Pe Călin îl ştiu dintotdeauna. Îl ştiu din campaniile realizate în presă. Apoi, am scris şi eu despre el. Călin mă priveşte, mereu, din pozele lipite pe cutiuţele de donaţii – montate în farmaciile pe care le frecventez.
Pe Călin îl ştiu dintotdeaua. Bolnăvior. Şi, luptător! Călin are 6 ani.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, o perioadă nesfârşită de chin. De durere. De suferinţă.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, credinţă! Credinţa faptului că micuţul Călin iubeşte Viaţa – iar Viaţa îl iubeşte pe Călin!

Continue Reading

Am colindat şi am dăruit zâmbete!

Sunt foarte fericită. Şi, emoţionată! N-am făcut nicio gaură în cer, dar am avut parte de o acţiune frumoasă. Alături de prieteni şi de prieteni ai prietenilor! Am avut bucuria să revăd persoane dragi! Am avut bucuria să cunosc oameni pe care îi ştiam doar din spatele ecranului de calculator. Am avut bucuria să cunosc şi lume nouă! Persoane care s-au alăturat chemării – pentru că aşa le-a dictat lor sufleţelul! Tuturor, le mulţumesc mult şi le rămân veşnic recunoscătoare!

Continue Reading

Hai să colindăm pentru ei!

Am primit un mail de la un om special. De la un om în fața căruia nu voi înceta vreodată să mă plec. De la un blogger mare – care a avut încredere în mine și m-a sprijinit încă de la prima campanie pe care am demarat-o pe cont propriu, pe blog – la începutul acestui an.
Chinezu – căci despre el este vorba! – mi-a dat o îndeletnicire. Mie și vouă. Nouă, OAMENI – în fiecare zi! El m-a rugat să vă rog ca să ne dăm o întâlnire sâmbătă, după-amiază :). Și, să mergem împreună, în număr cât mai mare, bloggeri și prieteni de bloggeri, cu suflet deschis – să cântăm o colindă, două, trei – în fața unei mașinării simpatice.

Continue Reading

Susţine olimpicii ieşeni!

Cine mă cunoaște, știe că îmi plac… olimpicii! Că-i susțin, că scriu la ziar și pe blog despre ei, că mă plec în fața măreției lor. Că-i respect pentru efortul susținut, pentru felul în care își sacrifică timpul liber, somnul, viața. Pentru faptul că ei nu văd niciun sacrificiu în toată munca lor și pentru faptul că relaxarea înseamnă un nou exercițiu, un nou experiment, o nouă descoperire. În acest context, rezultatele excepționale pe care zeci de elevi ieșeni le obțin, an de an, la competiții naționale și internașionale – nu mai sunt o surpriză! Ele, însă, bucură – și ne dau de gândit!
Elevii buni câștigă. Duc numele Iașului și al României peste mări și peste țări. Ne reprezintă. Dar, noi?! Noi ce facem pentru ei?

Continue Reading

Globuri cu suflet – început de bucurie

M-am gândit mult – și m-am gândit bine! Știam încă de prin vară unde va merge Moș Crăciun de pe Șapte pietre. De atunci și până acum nu s-a schimbat planul făcut. Prin urmare, știu unde va merge, în acest an, Moș Crăciun!
Și-am căutat un nume pentru campanie. Și, am avut un moment de tresărire. Pentru că, aș putea face o campanie strict pe cont propriu, sau aș putea continua o tradiție! Fapta bună este aceeași, indiferent de numele pe care îl poartă acțiunea. Și, totuși, dacă fapta cea bună s-ar numi Globuri cu suflet – nu ar fi absolut minunat!? 🙂

Continue Reading

Vindecarea vine de la noi

Mi-e atât de ciudă! Unele au o mulțime de genți – de 5.000 de euro fiecare… Unii cheltuie o mie de euro într-o seară și zeci de mii în concedii de vis… Iar o mamă nu are 4.000 de euro pentru o intervenție chirurgicală ce ar putea salva vederea fetiței ei… E nedreaptă viața asta – și e atât de irosită, atunci când avem totul de-a gata…

Astăzi, am vorbit cu Maria – o colegă de la master. M-a impresionat mult. Mi-a spus că e fericită, că are trei fetițe minunate și un soț deosebit, părinți care o ajută și o casă frumoasă – dar, că se simte vinovată pentru tot ceea ce are, atunci când o întâlnește pe Cristina. E trist să te simți vinovat pentru că ți-e bine. Dar, e și mai trist să ai un prieten pe care nu-l poți ajuta. Căruia îi poți fi aproape – fizic și sufletește – dar, asta să nu fie suficient…

Continue Reading

Bine faci, laptop găsești!

Încep să mă cutremur de atâta boală și atâta durere – care și-au făcut sălaș în trupușoarele firave ale unor copii! Știu că asta-i viața… dar, nu pot să mă mulțumesc cu asemenea consolare. Nici să mă revolt împotriva Cerului nu pot, pentru că toate sunt cu un scop. Fiecare dintre noi avem o cruce de dus și, fiecare dintre noi trebuie să-i ajutăm pe cei din jur să își ducă crucea. Sunt sigură că am trăi într-o lume mult mai bună dacă am învăța să mulțumim pentru binele de care ne bucurăm (și pe care considerăm că-l merităm). Sunt sigură că am trăi într-o lume mai bună dacă am învăța să nu trecem nepăsători pe lângă cei mai năpăstuiți decât noi.

În acest context, te anunț că astăzi (vineri, 3 august!) este ultima zi în care numărul 848 va mai suna pentru Alexandra-Denisa! Dacă ai lăsat pe mai târziu cei 2 euro pe care i-ai putea oferi fluturașului, acum este momentul să trimiți un sms! Mulțumesc!

Postarea de față este, însă, despre un alt necaz. Despre o loterie a unei fetițe, Ana-Maria, cu viața – dar, și despre o loterie pentru câștigarea unui laptop!

Continue Reading