E nevoie de educație – chiar și la volan!
Ieri, după prânz, ne întorceam din mini-concediu. La intrarea într-o localitate, exact în curbă, șoferul unui microbuz a sărit în fața mea, pe prima bandă și a oprit. În aceeași fracțiune de secundă! Slavă lui Dumnezeu că mi-a dat instinct bun și mașină ascultătoare…
Am frânat aproape la milimetru în spatele lui și-am tras aer în piept.
Ochii-n paișpe la tren!
Trec, constant, calea ferată. De la piață, din Alexandru, spre Gară. Și, constant, dau peste aceeași situație. Uneori, semnalele luminoase și acustice încep programul cu mult, exagerat de mult timp înainte de a-și face apariția vreun tren. Atunci, lumea se plictisește de așteptat… și își continuă drumul.
De și mai multe ori, nu se dă niciun semnal… și doar se aude trenul, cum se apropie. Mi se pare cumplit de periculos. Și, lucrul ăsta se întâmplă destul de des.
Lecţie de prim ajutor
La sfârşitul anului trecut, m-am înscris pe site-ul salvez.ro, pentru a putea participa, când avea să se ivească ocazia, la un curs de prim ajutor. Ocazia nu a întârziat să apară, aşa că ieri seară am fost ocupată. Am învăţat cât de uşor se poate salva o viaţă – şi, totuşi, cât de greu e! – dacă nu ştii ce să faci într-un moment extrem.
Ca să fiu sinceră până la capăt… nici acum nu le ştiu pe toate, ca la carte. Sunt convinsă că, în faţa unui om căzut pe stradă aş avea un moment de ezitare… Iar ezitarea nu e bună. Manevrele de resuscitare – executate corect şi prompt – pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte!
Asta pentru că durează 3 minute ca o persoană aflată în stop respirator să moară, 5 minute ca o ambulanţă să sosească la victimă şi doar un minut ca să deschizi căile aeriene printr-o manevră de prim ajutor.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase