Forza ZU – un concert pentru toate generațiile
Anul acesta, Forza ZU nu a însemnat numai un concert, ci un amalgam de evenimente faine, desfășurate la Iași pe parcursul a patru zile. Anul acesta, Forza ZU nu a însemnat numai un concert – dar a avut în centrul său, firește, concertul!
După marea aventură din 2013, 2018 a venit mai bogat. Mai bogat în planul de organizare, în numărul de artiști, în orele de bună dispoziție și în publicul care-a ales să fie prezent la eveniment. A fost… a fost de zile mari! Asta spun eu – și-mi asum. Îmi asum că există și alții care, din diverse motive, au avut mereu câte un ghimpe și câte un prilej de a comenta. Eu cred, însă, că e loc sub soare pentru toți.
C-aşa vrea publicul
În această dimineaţă am aflat, cu uimire, că fac parte dintr-un top 10 al celor mai vizitate postări de pe blogurile româneşti – din perioada 13-19 mai. Analiza a fost publicată de refresh.ro, în colaborare cu ZeList Monitor.
„Aveţi grijă de taţii voştri, de mamele voastre!”
Un moment cu Daniel Buzdugan de la Forza ZU din 2013 îmi umple şi acum ochii de lacrimi. Şi mă umple de respect – în faţa atâtor oameni cărora Dumnezeu le dă puterea să-şi îngroape durerile în suflet, pentru a-şi face treaba cu profesionalism maxim. Ştim atâtea cazuri de actori care au jucat comedie pe scenă – în timp ce o persoană dragă urma să le fie îngropată. De artişti care au ridicat o sală întreagă în picioare şi care au oferit zâmbet, în timp ce inima lor era bucăţele.
Atunci când, spre finalul Forza ZU, Daniel Buzdugan a început să plângă, mulţi din public au început să râdă. Credeau, probabil, că emoţiile reuşitei sunt mari – şi… doar atât. Eu bănuiam ce va urma să spună. Aşa că am înregistrat…
M-a uimit tăria lui Buzdugan (în ciuda aparentei slăbiciuni). M-a uimit şi m-a bucurat, în acelaşi timp, reacţia zecilor de mii de oameni care,
Călin a primit Viață!
Aseară, am participat la evenimentul organizat special pentru Călin. Am încercat, fiecare în felul nostru, să oferim Timp și Viață unui copil. Eu eram acolo, în calitate de blogger. Eram și un pic reporter – gândindu-mă la toate cazurile sociale despre care am scris și în care m-am implicat. Nu în ultimul rând, am fost acolo, cu suflet de mamă. O febră 40 și un drum la spital, în toiul nopții – sunt experiențe prin care fiecare a trecut cu pruncul său și, care ne cutremură. Totuși, astea par mizilicuri, în fața adevăratelor tragedii.
Timp și Viață pentru Călin
Pe Călin îl ştiu dintotdeauna. Îl ştiu din campaniile realizate în presă. Apoi, am scris şi eu despre el. Călin mă priveşte, mereu, din pozele lipite pe cutiuţele de donaţii – montate în farmaciile pe care le frecventez.
Pe Călin îl ştiu dintotdeaua. Bolnăvior. Şi, luptător! Călin are 6 ani.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, o perioadă nesfârşită de chin. De durere. De suferinţă.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, credinţă! Credinţa faptului că micuţul Călin iubeşte Viaţa – iar Viaţa îl iubeşte pe Călin!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
