Zilele trecute mi-a sărit în ochi nişte sârmă pluşată. Ei, nu m-a atacat – ci, doar m-a îmbiat s-o cumpăr! 🙂 Singura noastră legătură de până acum era în antenuţele unei omizi pe care a primit-o Maria, mai demult, la un atelier de engleză.
Tot pe post de antene am vrut să folosesc acum o bucăţică – pentru un viitor fluture, creat din aripi – mânuţe de fetiţă :).