20 iulie – Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul
Sfântul Proroc Ilie a trăit cu opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului.
În vremea lui, regele Ahab a introdus în regatul israelitean cultul zeului Baal. Prorocul Ilie a mers la curtea regelui și i-a vestit că Dumnezeu va pedepsi poporul printr-o secetă cumplită care va dura trei ani și jumatate.
Prorocia s-a îndeplinit. Spre finalul secetei, Sfântul Ilie a ajutat oamenii să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu. El i-a propus împăratului să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel, la care să se roage mai întâi prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. 450 de preoți au făcut o rugăciune în van, în timp ce Sfântul Ilie a reușit să coboare foc din cer, care să aprindă jertfa. Poporul a căzut la pământ, mărturisind: Cu adevărat, Domnul este Singurul Dumnezeu!
Dumnezeu nu dorește moartea păcătoșilor, ci întoarcerea lor la credință.
Crezi in minuni? Dar in dureri de masele?
Izvorul Tamaduirii se sarbatoreste, mereu, in prima zi de vineri de dupa Pasti. In 2010, data sarbatorii a fost 9 aprilie. In acea perioada, eram insarcinata in luna a sasea, spre a saptea. Si, cum bucuriilor li se mai pune, din cand in cand, cate o piedica – pe langa burta, mie imi mai crestea si o masea de minte.
9 martie – Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia
Pe scurt, despre contextul istoric și despre cei 40 de Mucenici putem povesti așa:
Pe vremea împăratului Liciniu, s-a pornit o persecuție împotriva creștinilor. Atunci, din ordinul guvernatorului Agricola, toți legionarii din trupele lui au fost siliți să se închine idolilor.
Cei care au refuzat, mărturisindu-și credința creștină, au fost arestați. După opt zile, au fost judecați și chinuiți, apoi scufundați în apele aproape înghețate ale unui iezer. 40 de bărbați sufereau, dar răbdau.
Foto: Oana Nechifor/ doxologia.ro Unul dintre ei n-a mai rezistat și a renunțat la credință. Însă a murit după ce-a ieșit din apă și a fost dus într-o baie caldă.
Pomenirea morților – importanță
Pomenirea morților este și a fost întotdeauna de maximă importanță în viața creștinilor. Voiești să cinstești pe răposatul tău? Cinstește-l prin milostenie și prin fapte de milostenie, căci numai milostenia scapă sufletele din chinurile veșnice. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
În sâmbăta morților, dar nu numai, se fac pomeniri pentru cei adormiți. Poate că a sosit vremea să înțelegem importanța faptelor noastre pentru cei ce nu mai sunt lângă noi. Pomenirea morților se face pentru a bucura sufletele celor din Rai, pentru a alina sufletele celor din iad, pentru a pregăti sufletele pentru Judecata Universală, inclusiv pentru sufletele noastre, ale celor vii.
Nu se dă de pomană pentru că așa e la modă și trebuie să ne vadă vecinii cât suntem de credincioși. Totul e mai profund. Și real. Sunt nenumărate cazurile în care a existat, să-i zicem, un feedback care să ne întărească în credință și să ne arate că pomenirea morților și faptele de milostenie nu sunt în zadar. Doar două exemple:
7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Astăzi îl cinstim pe cel mai mare om născut din femeie. Sfântul Ioan Botezătorul este cunoscut în tradiția Bisericii drept Mergătorul-înainte al lui Hristos. Ar fi putut spune despre sine că e Mesia – și lumea l-ar fi crezut. Dar el, cu cinste și smerenie, a recunoscut întotdeauna superioritatea și nașterea din veșnicie a Mântuitorului.
Crăciunul adevărat
Pruncul Iisus Hristos S-a născut. Dintr-o mamă – fecioară și un Tată – Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. [Cum să punem, astfel, la îndoială existența Sfintei Treimi și cinstirea Maicii Domnului?…]
A venit în lume smerit, dulce și blând. Nu a fost primit în nicio casă. Dar nu s-a abătut de la calea aleasă – aceea de a Se jertfi pentru noi și a ne mântui.
Astazi, preotii vin cu Ajunul, vestind Nasterea.
Nu e totul pierdut, cata vreme
* bisericile sunt pline, iar prezenta tinerilor este o obisnuinta;
* Crezul este stiut si se rosteste intr-un glas;
* in timpul posturilor, slujbele se intarzie cu 10-15-20 de minute si mai mult din cauza (desi mai potrivit ar fi datorita) numarului mare de oameni care se impartasesc.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
