Parte din Sfânta Treime

Unim trei degete, ne facem Sfânta Cruce și rostim: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Așa (ar trebui să) ne începem, să ne continuăm și să ne sfârșim ziua.
Suntem botezați, participăm la slujbe, suntem cununați și înmormântați în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Întreaga noastră ființă este închinată Sfintei Treimi. Tot ceeea ce facem, săvârșim în numele Sfintei Treimi. Cum spunea părintele Stăniloae, viața noastră este plină de Treime.

Și, atunci, cum putem să avem dubii, referitor la existența Sfintei Treimi?

Continue Reading

Atenție la bibliile dăruite pe stradă!

Astăzi, în Piața Voievozilor, se împărțeau pliante electorale și, separat… biblii. Într-un cort amenajat, oameni cu tricolorul pe ei serbau, cică, zilele bibliei – și făceau propagandă pentru o campanie națională de citire a cărții sfinte. Aparent, nimic rău. Lăudabil chiar, dacă scopul n-ar fi unul pătat.
Până acum ceva timp, cărțile sectanților, în general, nu aveau Sfânta Cruce pe copertă. Pentru că, între noi fie vorba – nu cred în ea. Cum, însă, la ortodocși, crucea înseamnă Viață, Speranță, Mântuire, domnii s-au modernizat și au considerat că vor atrage mai mulți în capcană, dacă vor copia design-ul. Dintre două biblii care arată la fel, dacă una costă măcar 50 de lei și cealaltă e gratis… nu-ți vine să alegi promoția? Ba da. Numai că, chiar dacă înfățișarea e aceeași, conținutul diferă.

Continue Reading

Scrisoare deschisă către un cârcotaş necredincios

Apropierea zilei Sfintei Parascheva, numărul mare de pelerini care vin la Iaşi, neîncetat, încă de duminică, credinţa unora şi necredinţa altora au început să fie, din nou, subiecte de dispută. Dacă îndrăznesc să citesc parte din comentariile de la sfârşitul unui articol din ăsta, de sezon, mă umplu de tristeţe şi de neputinţă. Ştiu – şi totuşi nu încetez să mă sperii de câtă răutate există în lume.

Aici nu e vorba doar despre a crede sau a nu crede. E vorba despre a respecta credinţa sau necredinţa altuia! De ce trebuie să ne bălăcărim, cu orice ocazie? De ce trebuie ca, pe teme religioase, bălăcăreala să atingă cote uriaşe? Citeşti ceva, nu-ţi convine, treci mai departe! De ce te bagi în discuţii fără rost, doar ca să împroşti cu noroi?

Continue Reading

Mormântul din curtea Mitropoliei – descoperirea unui loc de taină

Locuiesc, de când mă ştiu, în Iaşi. Am trecut, în viaţa asta, de mii de ori prin curtea Mitropoliei. Nu doar pentru a intra în catedrală, să mă închin la moştele Sfintei Parascheva ci, mai mult, pentru a merge de acasă în oraş, din oraş la serviciu, din oraş, acasă. Drumul prin curtea Mitropoliei este o scurtătură, un punct de legătură, o clipă de rugăciune, o plimbare prin centrul urbei.

Cu toate acestea, abia acum câţiva ani am descoperit un mormânt sfânt, o oază de linişte, o adiere de miresme care îţi taie răsuflarea. Pe partea dreaptă a Catedralei Mitropolitane din Iaşi, foarte aproape de zidurile bisericii, mascat de panourile galbene, de şantier – se află locul de veci al Mitropolitului Iosif Naniescu.

Continue Reading