Ziua unui reparator de inimi – și mai mult decât atât
În 2015 aflasem bucuria și tristețea unei familii. Tânăra soție era însărcinată și, alături de soțul său, avea să primească un dar de preț! Un dar cu probleme la inimioară. Un Efrem.
Pe atunci nu-mi era foarte cunoscut numele. Sfântul Efrem, chiar mai puțin de atât. Dar am început și eu să-mi îndrept gândul spre Efrem și să mă rog să facă Dumnezeu cum știe mai bine, ca bucuria să fie completă.
Pentru cine are urechi de auzit și ierarhi de pomenit!
Dumnezeu să vă binecuvânteze, binecredincioși creștini! Dumnezeu să-l binecuvânteze pe păstorul vostru, Înaltpreasfințitul Teofan! Păstrați credința, rămâneți în credință, rămâneți alături de Biserică și de păstorii voștri și ai noștri. Astăzi, mai ales sub influența gândirii lumii acesteia, mulți văd tot felul de prihane în noi, în slujitorii Bisericii, și nu întotdeauna greșesc văzându-le. Dar cum am mai făcut-o cândva aici, în România, o fac și acum: vă îndemn și vă rog, purtați-i în rugăciunile voastre pe mai-marii voștri în Duh, pe păstorii voștri, pe arhiereii voștri,
Printre crizanteme. Aici miroase a mort!
În miezul unei toamne am fost la o înmormântare. Specific anotimpului… m-am despărțit de bunicuța pe care am vizitat-o ducându-i un buchet de crizanteme. Logic, n-am fost singura care a procedat în acest fel. În toată biserica mirosea plăcut a tămâie, a flori de toamnă și a lumânări aprinse – pâlpâind de emoție și luminând calea femeii spre Împărăția lui Dumnezeu.
Peste câteva zile am participat la un alt eveniment la care nu am mai adăugat lacrimi, ci doar zâmbete: o expoziție cu flori.
Ziua Mamei noastre
Noul an bisericesc debutează cu sărbătorirea unui eveniment deosebit – naşterea Maicii Domnului. Ziua de astăzi marchează începutul mântuirii noastre.
Maica Domnului este mama lui Hristos şi mamă a întregului neam creştinesc. Mamă a mea, Mamă a maicii mele, Mamă a copilului meu!
Prima zi – revelion de septembrie
Cum ai petrecut noaptea care tocmai a trecut? Sau, altfel: cum ai petrecut revelionul? 🙂
Doamne, scapă-mă!
L-am simțit, pentru a nu știu câta oară, pe Apostolul Petru scăzând în credință. Nu mult. Nu pentru mult timp. Suficient, însă, cât să cadă un pic, suficient cât să simtă că se îneacă fără Dumnezeu. Poticnelile Sfinților Apostoli ar trebui să ne încurajeze pe noi în credință. În revenirea la credință, mai bine spus. Doamne, scapă-mă!
Avem voie să ne îndoim, avem voie să negăm că-L cunoaștem pe Hristos, avem voie să nu credem, avem voie să păcătuim, avem voie să cădem. Un singur lucru ne este interzis!
Bani, noroc și-un Doamne ajută – credință tratată cu… amuzament
Niște oameni se chinuiau să lipească monede pe o icoană. Ptiu! Cu zel – parcă puneau recompense pe fruntea maneliștilor. Doar că la staruri se umblă cu hârtii de valoare, la sfinți merge și cu 10 bani…
– Așa, așa! Nu se prinde la toată lumea, dar și dacă se prindeee!, încuraja o doamnă trecută de prima tinerețe.
Și toți ăștialalți se chinuiau să fie ei cei la care să stea banul…
– Se spune că ai noroc și că ți se ascultă rugăciunile dacă se lipește banul,
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
