• Doxologia,  Pentru suflet

    Sfântul Nichifor Leprosul a grăbit recuperarea mea!

    4 ianuarie 2021 /

    Sfântul Nichifor Leprosul a venit în ajutor. Grabnic ajutor! Mai jos… mărturia unui om tare drag sufletului meu.

    La sfârșit de octombrie 2020 am chemat salvarea și am fost dus la Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. De câteva zile aveam probleme cu respirația și o oboseală inexplicabilă. În plus, saturația de oxigen era îngrijorător de scăzută. Mi s-au făcut multe analize și toate au ieșit rele. Apoi a urmat testul Covid-19 la care am ieșit pozitiv – deși cu trei zile înainte, la un cabinet particular, primisem rezultat negativ. Aveam gust, aveam miros, nu făceam febră, nu mă durea capul, dar plămânii îmi erau foarte afectați. Am primit oxigen și, cât de curând, am fost mutat la Spitalul de Boli Infecțioase. Acolo, cu mască de oxigen purtată aproape continuu și cu tratament specific unei pneumonii severe, am fost cât de cât stabilizat. Am stat internat 12 zile, apoi m-am întors acasă.

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Trei daruri pe care le-am primit astăzi. Și-un cer

    21 mai 2020 /

    cerul de pe 21 mai

    La predica de astăzi ni s-a vorbit despre cât de importante sunt dragostea și ascultarea de părinți! Deși om în toată firea și împărat mare, Sfântul Constantin a avut în mama sa, Elena, un bun consilier. Un sfătuitor! Un om pe care l-a respectat, pe care l-a iubit, de înțelepciunea căruia a ținut cont! Sfânta Elena este cea care i-a povestit despre creștini, cea care a pornit pe urmele Crucii Mântuitorului, cea datorită căreia creștinii au putut să iasă din catacombe și să se bucure de libertatea mărturisirii credinței, cea care a contribuit activ la zidirea de biserici! La finalul vieții, Împăratul Constantin a devenit el însuși creștin alături de mama lui – întocmai cu Apostolii!

    Oare mamele de azi mai pot naște sfinți?…

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Pietre...

    Despre Cruce în vreme de Coronavirus

    22 martie 2020 /

    Avem o cruce de dus. Cu responsabilitate, cu iubire, cu demnitate, cu credință.

    Avem o cruce de dus. Cu asumare. În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh!

    Avem de căzut la picioarele Crucii. Și de plâns. De rugat. De cerut iertare. Pentru toate greșelile făcute cu voie și pentru toate cele fără de voie, pentru toate cele cu știință și pentru toate cele fără de știință săvârșite. Pentru cele cu gândul, cu lucrul, cu cuvântul, cu fapta… cu prea puțina responsabilitate, cu prea puțina iubire, cu prea puțina demnitate, cu prea puțina credință…

    Dacă vrem sănătate – și conștientizăm că avem nevoie de sănătate trupească, dar și sufletească și de aia… cu capu’ – nu mai e vreme de indiferență! Nu mai e vreme de amânare!