Şotron
În seara asta ne-am oprit în dreptul unui bunic şi al unei nepoate. Începuseră un şotron, dar nu mai ştiau cum continuă. Fata voia ca numărătoarea să fie până la 10, bărbatul nu mai avea idee unde se ramnifică şi unde se merge în linie dreaptă. I-am ghidat. Nu a fost chiar modelul pe care-l foloseam pe vremea mea, dar a ieşit un şotron.
Ce frumos e! Şi, acum ce facem?, a întrebat fata. Bunicul a ridicat din umeri.
Relaxare pana mori – jocuri din copilaria de azi
Doua fete, de 8 si 9 ani, se dau in scranciob – cu randul. In timp ce una se leagana (Fata 1), cealalta (Fata 2) ii face vant si rosteste, ca pentru o terapie de relaxare:
Pe vremea mea
Prima data cand am folosit aceasta expresie eram la sfarsitul clasei a X-a. Am fost surprinsa cand m-am auzit. O vorba a parintilor si a bunicilor nostri in gura unei copile de 16-17 ani. Dar eram atat de revoltata! Cu adevarat, pe vremea mea era altfel! Era bun-simt, era inocenta, era bucurie, era copilarie.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase