• Bucurii,  Şcoala părinţilor,  Secvenţe

    Șoc. Firescul încă n-a murit

    2 mai 2019 /

    Așa, ca din senin, un domn de 40+ a făcut trei pași, a ajuns în dreptul soției și a sărutat-o. S-a retras la fel de firesc și a continuat discuția cu ea și cu fiul lor. Fiul era mai înalt cu un cap decât ei – dar încă puști.

    Gestul tatălui a fost nu doar firesc, ci probabil și o obișnuință. Soția a răspuns fericită la sărut, iar băiatul n-a schițat niciun semn din acela al tinerei generații, care strâmbă din nas și se rușinează cu babacii…

    Secvența la care am asistat a durat câteva secunde

  • Pentru minte,  Vorbe de duh

    Votul din rană – dureri în umbra unui referendum

    8 octombrie 2018 /

    Sunt o divorțată. N-ar trebui să vorbesc eu, prima care am participat la boicotarea familiei mele și cea mai mare dintre păcătoși. Eu, care L-am răstignit de atâtea ori pe Hristos… Și totuși, mereu mă întorc la picioarele Lui. Cad des. Și tot des – cădere după cădere, mă chinui să mă ridic. De aceea, îndrăznesc să spun despre mine că sunt și că mă simt fericită. Sunt o păcătoasă fericită. Căci am o viață bună. Am avut o copilărie faină și inclusiv o căsnicie fericită. Așa că n-am rămas cu răni din anii în care am fost o „doamnă”. Din anii cei frumoși, cu rod bun – de care n-am știut să ne îngrijim. Ce ironie…

    Am susținut ideea referendumului, dar nu am putut „poza” în cel mai bun model. Doamne ferește să ajung să spun eu cuiva: „Să fii ca mine!”. Nicidecum. În toate discuțiile în care am intervenit, însă, pe parcursul întregii perioade de dinaintea referendumului pentru căsătorie = bărbat + femeie am pledat pentru dreptate. Căci am simțit că mă strâng de gât toate minciunile, toate falsele probleme și toate realele probleme care, de această dată, nu aveau legătură cu subiectul. Am îndemnat la vot fără a impune eu un da sau un nu – am respectat inclusiv ideea cinstită de boicot ca părere personală, dar am reacționat cu argumente și cu explicații în fața dezinformării. Nu m-am purtat urât, n-am jignit, dar nici n-am permis a fi considerată o luptătoare împotriva iubirilor de unu la unu, în orice formulă s-ar desfășura ele. Am militat însă împotriva celor care se folosesc de aceste iubiri, pentru a ne aduce în actualitate multele puncte de educare și de reeducare din agendele lor de protocol. Am fost mirată, uneori dezamăgită – și probabil că, la rândul meu, am mirat și am dezamăgit pe alții.

    Sunt o divorțată. Deci am și eu pe ale mele. Așa că nu încep să trag acum concluzii de pe o poziție de… creștinească superioritate.

  • Pentru minte,  Pietre...

    Andreea Marin & Ștefan Bănică Jr. – despărțire cu respect

    10 ianuarie 2013 /

    În seara aceasta, am citit următorul text pe contul de Facebook al Andreei Marin (Bănică…):

    „Dragii nostri, acest mesaj este pentru cei carora le pasa cu adevarat de evolutia noastra profesionala si personala si care ne respecta intimitatea. Dupa 7 ani de casnicie, am decis de comun acord ca e mai bine pentru noi sa ne separam, cu respect pentru tot ceea ce am construit impreuna si pentru copilul nostru.

  • Evenimentul,  Vorbe de duh

    România îşi părăseşte copiii!

    28 noiembrie 2012 /

    * copiii abandonaţi diferă de copiii părăsiţi * copiii părăsiţi se împart şi ei în câteva categorii, cu şanse mai mari sau aproape nule de a ajunge vreodată într-o familie adevărată * legea adopţiilor a fost modificată în acest an, cu scopul de a uşura şi de a scădea considerabil perioada de aşteptare a copiilor în a-şi întâlni noii părinţi * legea adopţiilor a fost modificată de aşa natură, încât timpul mediu de adopţie, de doi ani, a rămas tot de… doi ani * totul pare o bătaie de joc şi o sfidare a vieţii, la care contribuie legea, dar şi oamenii ce-şi fac treaba din scaun

    Am muncit foarte mult la acest articol. Durerea mea este, însă, mai mare decât munca. Pentru că… ce se poate schimba? Cum, când?