• Evenimentul

    Copilărie furată

    Drama unor vieţi rătăcite între zîmbet şi durere

    Deschiderea graniţelor a produs bucurie şi o sete nemăsurată de cîştig. Oamenii şi-au împărţit viaţa între „aici” şi „acolo” şi au transformat acest obicei într-o stare de normalitate. Fără voia lor, mii de copii s-au trezit actori într-o realitate de coşmar. Aparent, ei au de toate, pentru că au bani. Dar le lipseşte căldura mamei, prezenţa tatălui – afecţiunea celor care le-au dat viaţă.
    În Iaşi, aproximativ 14.500 de suflete au măcar unul dintre părinţi plecaţi în străinătate. În cel mai fericit caz stau cu celălalt părinte. Dacă nu, ei sînt lăsaţi în grija bunicilor, a fraţilor mai mari sau a unor rude. Unii sînt cedaţi, cu semnătură la notar, vecinilor sau altor străini. Ca pe o marfă. Acest lucru doare şi transformă vieţile nevinovate ale celor mici. Mai ales că foarte mulţi dintre aceştia sînt preşcolari sau elevi în clasele primare.

    Părinţii se întorc acasă uneori atunci cînd este prea tîrziu. Mulţi dintre copiii abandonaţi pentru banul străin au tulburări de comportament, sînt mai agresivi, manifestă o tendinţă de marginalizare sau îşi aleg un anturaj nepotrivit. Suferă de depresii şi au probleme la şcoală. Unii se gîndesc să-şi ia viaţa, ca să nu mai fie o povară.

  • Secvenţe,  Te-Ve(de)

    Mama vs. Tata

    O fetita la Copiii spun lucruri trasnite.
    Fetita: Si mie imi place mult de mama, ca ma invata lucruri bune!
    Virgil Iantu:
    F: Si-mi place si de tata!
    VI: Ca te invata lucruri rele.
    F: Nuuu! Tata ma invata un pic de prostii si un pic de bine!

  • copil simpatic
    Secvenţe,  Te-Ve(de)

    D’ale mamei

    Am văzut un film… nu mare lucru de capul lui…
    Dar mi-au plăcut niște vorbe. În timp ce mama și fiul se certau, iar el îi reproșa ei o mulțime de chestii, mama a spus:
    Nu ai să mă înțelegi decât atunci când vei avea un copil! Când vei vedea ce minunăție se poate naște din toate defectele tale!

  • Şcoala părinţilor

    De ce?

    Ieri, eram in autobozul 28 si cateva statii, cat am mers, am auzit mereu intrebarea „De ce?”.

    Un copil cu mamica lui. Un copil curios si o mama de luat la palme.

    Mergem acasa?

    Da.

    De ce?

    Ca asa vreau eu!