Iubeste-ti copilul! Protejeaza-l de soare!
* O crema de protectie solara pentru copii nu este, poate, de buzunarul oricui. Dar, nici nu te saraceste. Ea ar trebui folosita macar pentru plimbarea de dimineata. Nu este nevoie sa ungi copilul peste tot, daca nu merge la plaja – ci doar pe maini, picioare, fata, pe pielicica direct expusa la soare.
* Nu uita ca, atunci cand iesiti din casa, sa iei biberon/ cana/ sticla de apa/ ceai/ suc. Si nu le lua doar ca sa mai ai ceva de carat. Hidrateaza-ti copilul! Daca e suficient de mare, va cere singur! In alte dati, e bine sa-i amintesti tu. Iti va multumi!
Nepasarea, nesimtirea si (ne)parcurile pentru copii
Nu stiu ce se intampla cu/ in toate parcurile special amenajate pentru copii. Dar… m-ar interesa. Si, as prefera sa ma intereseze mai putin pe mine si mai mult pe cei care le au in subordine.
Nu este usor sa amenajezi un parc. Iti trebuie resurse, dorinta si implicare. Daca, toate astea au existat la inceput, de ce, dupa finalizarea lucrarilor se pune punct total, o palma in fund si nu mai preocupa pe nimeni ce se intampla cu investitia, cu munca si cu sacrificiul unor oameni? De ce, la final, se prezinta dosarelul – am amenajat X parcuri de joaca pentru copii – fara a-i mai pasa cuiva in ce stare mai este parcul dupa doar cateva saptamani de la deschidere si cat de ok sunt cei care ii intra pe poarta (sau direct prin gard…)?
Voi prezenta, in continuare, situatia a trei parcuri de joaca din cartierul Alexandru cel Bun.
Pretul unei ore fara de pret
Am primit un mail din ala, ca multe altele, ce se trimit la toata lumea. E atat de real si de dramatic, incat indraznesc sa-i fac copy-paste.
Si mai dramatic este faptul ca noi suntem foooarte departe de castigul a 50 de dolari pe ora si totusi, de multe ori, de voie, de nevoie, munca (sau joaca de-a munca, ori facutul ca muncim) ne acapareaza viata, in defavoarea copiilor si a celor dragi.Jocuri si jucarii pentru bebelusi
Poate ca-i jignesc pe cei care, la cateva luni, se considera deja maricei. Dar, in postarea asta, bebelusii sunt copiii cu varsta intre 0-12 luni. Pe parcursul primului an din viata, copiii se schimba repede si mult. Daca, la inceput, stau doar culcati si par sa nu aiba prea multa activitate, pe parcurs incep sa-si desopere manutele, stau in fundulet intre perne, apoi fara sprijin, stau in picioare sustinuti si in premergator, merg de-a businea, apoi copacel, isi iau avant si se agata de prize, cabluri si sertare.
Jocurile si jucariile se pot adapta/ transforma/ schimba in functie de fiecare etapa. Trebuie sa intelegem ca, pentru micuti, jocul are o semnificatie deosebita si, cu ajutorul lui descopera frumos lumea. Orice se poate face din joaca si cu zambetul pe buze. Nu trebuie sa lipseasca jucariile specifice, zornaitoare sau tipatoare – in cele mai diferite forme si culori, cutiute muzicale, cuburi, plusuri si oglinzi speciale pentru bebelusi. Dar, jucarii se gasesc peste tot. Important e sa avem dispozitie. Din timp se pot rupe franturi si oferi, oricat de ocupati am fi.O lacrima poate aduce un zambet
De asta noapte, in pieptul unei fetite de trei ani bate inima unui baiat de cinci ani. Baietelul a fost victima unui accident rutier. Dupa sase zile in care a stat in coma, parintii si-au dat acordul pentru prelevarea de organe. Fetita astepta de doi ani (din totalul de trei…) o inima.
Te bate nenea!
Afara, copilasii sunt atrasi de multe. De jucariile altora, de flori ce pot fi smulse, de copacei de care sa se agate. De tot ce straluceste si e de pe jos, de tot ce stiu ca „Nu e voie!”.
Cum ajungem noi sa le dam voie sau sa-i facem sa inteleaga ca pe bune nu e voie, asta e o alta poveste.Acum cateva zile, am asistat la urmatoarea secventa:
O femeie si un baietel de vreo 2-3 ani, la plimbare. Copilul a ochit un pui de copac, s-a indreptat urgent spre el, l-a apucat intr-o imbratisare barbateasca si a inceput sa traga. Mama lui s-a apropiat si i-a spus: „Nu rupe copacul, ca te bate nenea!”
I-a spus asta… si i-a repetat… de macar cinci ori. Iar copilului ii pasa atat de mult, incat bietul copacel era indoit si smotocit, vai de steaua lui!Despre parinti
Iubesc neconditionat si iarta mereu. Si accepta, parca, prea multe.
Ne supara uneori si, la nervi le intoarcem vorba. Credem ca-i avem pe vecie si ni se pare firesc sa fie ai nostri, de partea noastra, mereu pentru noi. Chiar daca nu meritam asta. Constientizam ca acest lucru e imposibil si ne promitem sa fim mai calmi. Sa-i apreciem. Sa le aratam dragostea noastra si sa fim fericiti.
Pana data viitoare. Pana peste un minut, o zi, o saptamana, cand din nou strambam din nas, raspundem, rastalmacim vorbe, fapte si plangem. Plangem pentru noi, ne plangem de ei, plangem la gandul: ce ne-am face fara ei?
E o poveste care se repeta mereu, generatie de generatie.
Este…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase