Fericire în trei pași
Am aterizat în Ţara Minunilor
– Maria, vrei în Ţara Minunilor?, am întrebat-o acum vreo două seri pe copila mea.
– La Alice?!, a sărit ea, cu o nouă întrebare.
Dezamăgirea din spatele recompensei
Ieri, eram într-un magazin și o tanti se plângea: Mă pune fiică-mea la cheltuială! I-am promis că, dacă ia premiul întâi, îi cumpăr bicicletă! Are 9.90 și ceva. Să vedem, acum, dacă ia coroniță… Apoi, a început să povestească stresul prin care a trecut copila în anul ăsta școlar și să detalieze obsesia pentru bicicletă.
Am rămas foarte dezamăgită…
„Aveţi grijă de taţii voştri, de mamele voastre!”
Un moment cu Daniel Buzdugan de la Forza ZU din 2013 îmi umple şi acum ochii de lacrimi. Şi mă umple de respect – în faţa atâtor oameni cărora Dumnezeu le dă puterea să-şi îngroape durerile în suflet, pentru a-şi face treaba cu profesionalism maxim. Ştim atâtea cazuri de actori care au jucat comedie pe scenă – în timp ce o persoană dragă urma să le fie îngropată. De artişti care au ridicat o sală întreagă în picioare şi care au oferit zâmbet, în timp ce inima lor era bucăţele.
Atunci când, spre finalul Forza ZU, Daniel Buzdugan a început să plângă, mulţi din public au început să râdă. Credeau, probabil, că emoţiile reuşitei sunt mari – şi… doar atât. Eu bănuiam ce va urma să spună. Aşa că am înregistrat…
M-a uimit tăria lui Buzdugan (în ciuda aparentei slăbiciuni). M-a uimit şi m-a bucurat, în acelaşi timp, reacţia zecilor de mii de oameni care,
Hai să ne sexim în baie
Bineînţeles, ştirea asta este la mare modă. Acum… care-i faza? Pe mine mă enervează toată criza care s-a stârnit în jurul subiectului. Toate anchetele provocate de filmuleţ. Pentru că, da – aici este problema. Că s-a aflat despre acţiunea extraşcolară întreprinsă de elevi în spaţiul unei unităţi de învăţământ! De fapt, nu contează că doi copchii au conceput, poate, un alt copil în buda şcolii. Contează, însă, că nu s-a lucrat „curat” în toată mizeria pe care o presupune o baie. Că evenimentul a mustit, wc-ul s-a înfundat şi conținutul a dat pe afară.
Vinovății și bucurii de mamă
Probabil că ieri v-am înnebunit, pe Faceboock, cu frânturi din ziua odraslei mele :). Și, n-au fost decât patru momente, povestite pe foarte scurt.
Să le reluăm, dacă le-a pierdut cineva:Cu drag, despre Șerban Danciu
Ce îi diferențiază pe elevi? De ce unii sunt excelenți, alții de mijloc, iar alții de-a dreptul jalnici? Este posibil să răspundem repede: școala! Dar, în cele mai numeroase cazuri, rădăcinile sunt cu mult mai profunde.
Atât de frumos mi-a vorbit Șerban Danciu despre părinții lui, încât m-a fermecat! În ceea ce-l privește, am înțeles de ce este olimpic. Nu doar la biologie, ci și în viață, în general. Pentru că are temelia bună de acasă. Pentru că are mamă și tată – părinți și, în același timp, prieteni. Care știu să-l îndrume, să-i fie alături, să-i ofere libertate și să aibă încredere în el.