16. Satisfacția unui partener complet
Am primit liber de la ziar, să-mi fac de cap! Voi fi, pentru un an, redactor al unui supliment de călătorie! Voi merge pe unde mă vor inspira pe mine paşii, dar va trebui să ofer, patru zile din şapte, material de calitate. Atât pentru varianta tipărită, cât şi pentru varianta online.
Nu va fi uşor, asta e clar! Va trebui să am cele mai bune poveşti, scrise într-un mare stil! Va trebui să am poze şi filme care să se muleze perfect pe firul articolelor. Va trebui să să-i fac pe cei care mă vor citi să devină, cu adevărat pofticioşi! Reportajele, materialele foto, audio, video vor avea menirea de a-i provoca pe români să-şi cunoască ţara!
15. Real! Cumpăr româneşte!
Am fost şocată să aflu că doar 20 la sută din laptele care se găseşte în magazine este lapte „made în România”! Aşa ceva e incredibil! Şi, totuşi, adevărat! La fel de șocată sunt să descopăr, mereu, că unele produse româneşti sunt mult mai apreciate în străinătate, decât la noi. Mai cunoscute! Este inadmisibil să existe atâtea mere în ţara asta şi noi să aducem de la alţii, că-s mai bune! Este inadmisibil ca meşteşugarii să primească diplome şi recunoştinţă peste hotare – dar să fie anonimi la ei acasă!
Nu mă mulţumesc răspunsuri de genul aşa suntem noi, tipic nouă! sau E România, ce pretenţii să ai?!. Pentru că am pretenţii şi pentru că ştiu că, dacă se vrea, se poate!
14. Exemplu de autonOM
Elena era un spirit liber. De mică, i-a uimit pe cei din jur cu personalitatea ei puternică. Avea o siguranţă de sine şi-o gândire limpede, mai ceva ca a unui adult. Credea cu tărie că un cap sănătos, două mâini şi două picioare, un suflet bun – pot face, împreună, treburi de ispravă. După lucrul acesta se ghida în viaţă, fără să se plângă de poticniri sau să se gândească măcar să renunţe la îndeplinirea vreunui vis.
Era o fire independentă, fără a fi o singuratică. Era puternică, fără a fi nepăsătoare. Era un om responsabil. Pentru că ştia că libertatea înseamnă responsabilitate. Avea încredere în forţele ei. Ştia că nu e perfectă şi îşi asuma defectele, punându-şi, astfel, în valoare calităţile. Îi plăceau oamenii, îi ajuta, îi asculta, îi alina. Iar cei din jur o iubeau ca pe ochii din cap! O respectau şi o aveau drept model. De aceea, au suferit atunci când, într-o zi, Elena a decis să plece. Departe şi pentru mult timp, totuşi, cu promisiunea că va reveni.
12. Dragostea dintre neuroni şi procesoare
Trăim într-o lume nebună! Frumoasă şi foarte grăbită, cu mult confort şi aşteptări, de la zi la zi, mai mari. Unul dintre puţinele domenii care ne satisface pe deplin dorinţele este cel de IT&C. De exemplu, tocmai am aflat că un procesor a intrat în Cartea Recordurilor! Este cel mai puternic dintre fraţii lui, cu o frecvenţă de 8,4 GHz!
După ce mi-am revenit din uimire, am început să-mi pun întrebări… Să mă simt frustrată sau fericită că trăiesc în lumea asta, a vitezei şi a tehnologiei de primă mână? Ar fi cazul să mă reinventez? Să-mi introduc şi eu un chip în creier, ca să nu fiu mai prejos? Oare, dacă aş avea un procesor, în loc de inimă, aş funcţiona mai bine?
06. Incursiune în Republic of Gamers
Când am nevoie de relaxare, când nu mă calmează nici noaptea, nici ploaia, nici liniştea, mă bag la un joc.
Atunci, gonesc pe străzi, de nebună, conduc la viteză maximă, pariez tot ce am şi ce n-am. Sunt într-o altă lume, deci viaţa mi-e în siguranţă. Aşadar, nu-mi fac griji decât pentru câştig. Pentru un loc pe podium, alături de cei mai tari gameri.
02. Vise cu un bagaj REAL
În câteva ore, plecăm în călătorie. Noi doi, porumbei, aşa cum n-am mai fost demult. Acum vreo două zile, am hotărât destinaţia. Am închis ochii, am pus degetul pe hartă şi răspunsul a fost – Maramureş! Un super-răspuns! Vom avea multe locuri de vizitat, multe poze de făcut, multe amintiri de păstrat. Va exista, normal, şi serialul cu şapte episoade – din drumeţie :).
Asta e partea frumoasă a lucrurilor. Greu este mereu, până reuşim să ne adunăm toate cele, să stabilim detalii, ufff… să facem bagaje!
01. Puritatea primelor sunete
Prima dată, i-am ascultat bătăile inimii. Şi am plâns de emoţie! Emoţia întâlnirii şi bucuria descoperirii pruncului meu, într-un mod unic! Din burtică, mi se transmitea în direct, printr-un monitor şi prin boxe, viaţa!
După câteva luni, i-am auzit, pentru aceeaşi primă dată – plânsul. Un plâns al victoriei! La câteva ore, i-am întâlnit privirea şi m-am pierdut în ochii ei mari şi verzi…! M-a trezit cu un gângurit – mai frumos decât orice declaraţie de dragoste!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase