Să ne deschidem sufletele pentru Hristos!
Hristos Se naște! Slăviți-L! Hristos Se naște! Bucurați-vă! Și nu uitați pentru ce Se naște! Se naște pentru a Se răstigni pentru noi și pentru a ne deschide porțile Cerului!
Hristos putea veni în lume în chip de împărat, de stăpânitor. A venit însă în lume în chip de Punc, într-o iesle smerită – pentru ca noi toți să avem acces la El. Să nu ne fie teamă de El
Crăciunul adevărat
Pruncul Iisus Hristos S-a născut. Dintr-o mamă – fecioară și un Tată – Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. [Cum să punem, astfel, la îndoială existența Sfintei Treimi și cinstirea Maicii Domnului?…]
A venit în lume smerit, dulce și blând. Nu a fost primit în nicio casă. Dar nu s-a abătut de la calea aleasă – aceea de a Se jertfi pentru noi și a ne mântui.
Astazi, preotii vin cu Ajunul, vestind Nasterea.
Sărbătorile bunicilor
Sărbătorile de iarnă au avut întotdeauna farmecul lor. Dar ne-am obişnuit ca, atunci cînd discutăm despre Crăciun şi despre un nou an, să ne gîndim mai mult la prezent şi, mai ales, la viitor. Şi parcă am uitat să mai privim în urmă. Poate că toate astea de teama amintirilor, a nostalgiei care ne-ar cuprinde. Sau a descoperirii pe care am face-o. Cum au fost sărbătorile bunicilor noştri? Cum a fost copilăria lor în vreme de război, foamete, boală, fără părinţi sau în lagăr? Sînt crîmpeie din viaţă care, de multe ori, sînt luate în pămînt şi înlocuite de prezentul nostru. Un prezent comun, sufocat de comercial şi de un spirit palid al sărbătorilor. Sînt amintiri uitate în favoarea viitorului.