Postare serioasă și nu prea… despre ce-a vrut să spună autorul și despre ce am înțeles eu
„Supradoză de dor, cu lacrimi uscate, cu vise eșuate/ (…) Supradoză de dor, cu zile sfârtecate, nopți paralizate/ Dar de la asta nu se moare, din păcate.”
Așa cântă cei de la Taxi, alături de Irina Rimes. Făinuță melodia. Deloc faină rima. Din păcate?! Slavă Domnului că nu se moare. Nici de la dor, nici de la supradoză de dor,
Tu îți iubești copilul? Mai gândește-te!
Ne tot amăgim că suntem moderni, că facem cursuri de parenting, că știm cum să motivăm și să iubim necondiționat copiii, că putem rezista unor tentații de a-i lovi, pedepsi, umili, că suntem mai șmecheri decât părinții noștri, mai răbdători și mai culți, că apelăm deschis la ajutor specializat pentru a-i încuraja pe cei mici să scape de frici și depresii. În realitate, la bază am rămas la fel de putrezi – sau poate suntem chiar mai rău decât am bănui. Căci nu-i suficient să știi teorie, nici să iubești copilul punându-l într-o bulă de cristal, care să-l ferească de factorii externi.
Culmea e că factorii externi cei mai apropiați rămânem tot noi, familia, părinții, împreună sau separat, cu toate bunele și relele noastre, cu toate neputințele noastre, cu toți bolovanii pe care-i purtăm după noi, de-a lungul vieții… și pe care-i descărcăm, mai rar sau mai des, pe umerii pruncilor din dotare. Nu ne iubim copiii doar prin a-i aduce pe lume – ci și prin felul în care îi aducem pe lume. Nu ne iubim copiii numai cu jucării, dulciuri și bani… și cu timp oferit printre picături. Nu ne iubim copiii doar la ocazii speciale, când ne fac pe plac și-s, vorba aia… cuminți – că ne lasă pe noi în pace.
În ultima perioadă am început să observ tot mai multe dovezi de neiubire…
Există dragoste. Există prea multă sau prea puțină… dragoste?
Prea multă dragoste poate dăuna – am auzit într-un film și am rămas pe gânduri.
Există prea multă dragoste?
Valoarea unui copil
Eram la cumpărături cu Maria. La final, am mers să plătim și-am ajuns să vorbim despre… valoarea unui copil.
– Pune-mă și pe mine pe bandă, a spus copila, când ne aflam la casă.
– Imposibil!, i-am răspuns.
– De ce?
Definiții ale iubirii
Pentru mine, lucrurile-s simple. Iubești, iubești în fiecare zi. Nu iubești, nu iubești nici astăzi. Iubirea e pentru toată lumea și se oferă tuturor, cu bucurie. Iubirea e ca o prăjitură care nu se termină niciodată. Cu cât tai mai mult din ea, cu atât mai mult ai de tăiat și de împărțit.
Iubirea e, logic, de mai multe feluri. De aceea, nu se compară.
Compunerică despre cum văd unii iubirea
Iubirea e liberă. Și frumoasă. E acceptare și corecție și luptă spre bine. E încredere și respect.
E jurnal de fericire și de amintiri. E rutină și furtună, e dulce și amar, e asemănare și completare. E împreună. E pentru o secundă sau pentru o viață. E suflet deschis și pansament pentru suflet. E sinceră. Doare – de prea multă iubire și bucură – prin nesfârșitele bucurii.
Iubirea e liberă. Liberă să înceapă, liberă să existe, liberă să se sfârșească. Cine crede în ea nu-și ține iubirile în lanțuri. Iubirea e îmbrățișare și eliberare. E apropiere și depărtare. Poate rezista și în neiubire și nu se sfârșește odată cu omul.
E responsabilitate și asumare, e inconștiență și invitație la visare. E binecuvântare.
Citește și: