50 de ani de căsătorie – eu n-am putut, dar voi puteți!
50 de ani de căsătorie nu-s de ici, de colo. Observăm unele exemple și, ce-i drept, numai o parte dintre ele ni le putem lua și modele. Dar important e să învățăm de la fiecare pereche în parte. Și inclusiv de la perechile care azi nu mai există ca familie. Pentru că unele greșeli e bine să le învățați de la alții și să nu le mai faceți și voi.
O singură dată am scris complet asumat un mesaj pentru cei care mai împart încă patul cu persoana iubită. De data aceasta, am vorbit. Și am făcut-o inspirată de evenimentul prilejuit de premierea familiilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie, dar și de afirmația glumeață a unei tinere soții care a spus că…: „până ajung acolo, îl omor”…
Familia Epure – 47 de anișori :)
17 august – ziua LOR. Și-a noastră, trăitori în neamul lu’ Epure :).
Dragii mei dragi au împlinit astăzi 47 de ani de căsnicie. 47 de ani presărați cu de toate – dulci și amare, grele și ușoare, mângâietoare și înțepătoare.
Eu n-am văzut în casă dragoste din aia, siropoasă ca-n filme, dar am văzut înțelegere și respect.
N-am văzut în casă ranguri și împărțiri clare ale treburilor casnice, de genul – eu nu fac aia, că-s bărbat sau lasă-l pe el să facă, eu sunt o doamnă.
„Nu mi-am dorit să-mi fie mie bine! Mi-am dorit ca vouă să NU vă fie bine!”
Am văzut cândva un film despre o tipă care provenea dintr-o familie destrămată, cu abuzuri și o grămadă de nenorociri. La un moment dat, s-a împrietenit cu o altă tipă – dintr-o familie ideală. Aceasta din urmă a văzut-o ca pe-o soră, iar părinții ei au primit-o în casă și în sufletele lor cu toată deschiderea și cu toată iubirea. Credeți că a fost bine? Din păcate, nu. Căci, în ascuns, tânăra nefericită a început să creeze o grămadă de probleme,
M-am supus la trei torturi! :)
Dacă atât de mult v-a plăcut tortul bărbatului meu – m-am gândit să vă mai prezint o minune. Mâncată la două zile distanţă – sâmbătă spre duminică, adică – atunci când am sărbătorit-o pe surioara lui :).
Inelar în proces de ocupare
Mie nu prea-mi plac bărbații care poartă bijuterii. Împopoțonați cu cercei, lanțuri, brățări sau nu știu câte inele – mi se par că ies prea tare în evidență… La polul opus, ador bărbații simpli, pe inelarul cărora tronează o verighetă! Departe de a-i considera oropsiți sau marcați, încerc să-i consider fericiți și împliniți.
Cineva îmi vorbea despre verighete, ca despre niște cătușe.Nașa & Nașu’
Așa ne vom numi, începând de astăzi – pentru prima dată. DA! De astăzi… joi – 13 septembrie! Din momentul în care doi nebuni frumoși își vor spune DA.
Dacă îți pare ceva în neregulă… întreabă-te, cunoscându-mă pe mine, cum ar fi altfel în regulă!?
Pentru cunoscatori
-
Imi place sa fiu casatorita… Este atat de minunat sa gasesti acea persoana speciala pe care sa vrei din toata inima sa o faci nefericita pentru tot restul vietii! (Rita Rudner)
-
Nu m-ar deranja ca nevasta mea sa aiba ultimul cuvant, numai sa ajunga odata la el! (Henny Youngman)
-
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
