• Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Cu scaun auto la cap

    Încă de dinainte de nașterea unui copil, începem să cumpărăm tot felul de lucrușoare. Unele sunt simpatice, altele sunt utile. De unele știm că nu le vom folosi în veci, la altele riscăm, doar pentru că ne plac. Per total, cheltuim grămezi de bani – fără prea mult cap. Copiii nu au timp să poarte toate hainele – și, dacă le poartă o dată, tot ca noi sunt predate următorului puști. Copiii nu au timp să se joace cu toate jucăriile și nici nu le mai apreciază prea tare – când atât de multe, din senin, li se cuvin. Și, lista poate continua.
    În acest context, nu înțeleg cum de unii părinți omit să ofere copiilor tocmai lucrurile absolut vitale. Vorbesc despre lucruri, nu despre sentimente… că, altfel, aș trece deja la un alt tip de discuție… Cum ziceam – prostioarele se cumpără pe bandă rulantă și, atunci când de anumite obiecte este neapărat nevoie, îndrăznim să mai stăm pe gânduri.

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte

    Câinii iubesc zebrele

    De fiecare dată când am văzut câte un câine traversând strada pe trecerea de pietoni, m-am minunat și m-am zgâriat – ba că nu aveam aparatul la mine, ba că nu am scos mai repede telefonul. Și, metaforic vorbind, m-am zgâriat de multe ori! Dacă erau zgârieturi reale, aveam răni profunde și fără număr!…

  • Hopa tropa prin oraş,  Secvenţe

    Prudență…

    Dimineață. Cineva la volan, eu în dreapta. Într-o intersecție, un șofer care venea de pe drumul fără prioritate ne taie calea. Pe geamul din spate al mașinii scria mare: Eu conduc prudent, pentru că viața are prioritate!