Dejun în centrul oraşului
Câinii iubesc zebrele
De fiecare dată când am văzut câte un câine traversând strada pe trecerea de pietoni, m-am minunat și m-am zgâriat – ba că nu aveam aparatul la mine, ba că nu am scos mai repede telefonul. Și, metaforic vorbind, m-am zgâriat de multe ori! Dacă erau zgârieturi reale, aveam răni profunde și fără număr!…
Viaţă (şi moarte) de câine
Cred că ştii deja că, în Camera Deputaţilor a fost adoptată Legea privind câinii comunitari. Mai bine ar fi adoptat câinii… În realitate, maidanezii au fost aruncaţi peste gard, în grădinile administrațiilor locale. Astfel, primarii din fiecare localitate sunt puşi să facă sondaje, referendumuri, adunări pe cartiere – pentru a întreba lumea care-i soluţia corectă: adunarea câinilor în adăposturi, eutanasierea lor dacă nu sunt adoptaţi, ori îngrijirea acestora până la adânci bătrâneți?
E puţin stupid. Pentru că, se ştie deja că adăposturi sunt puţine şi vai de steaua lor. Pentru că, dacă existau adăposturi decente, iar câinii erau sterlizaţi cum trebuie, nu mai vorbeam astăzi despre 500 de mii de patrupede ale nimănui. Ale nimănui, impropriu spus. Câinii sunt comunitari… Asta, în timp ce copiii sunt ai străzii…
Din ciclul – iubiti si cainii vagabonzi