50 de bani – dar din dar se face Rai
Aseară mi-am luat o cafea. Doi lei jumate. Am dat trei lei, am lăsat restul pe tejghea și-am zâmbit. Halal ciubuc… Apoi am început să calculez. Totuși, dacă fiecare doritor de cafea ar lăsa 50 de bani… s-ar aduna ceva la final de zi. Și chiar deloc de neglijat.
Din gândurile mele m-a trezit o fetiță,
În ce cană îmi beau azi cafeaua?
Cred că a devenit o întrebare chinuitoare în mintea unora dintre utilizatorii de Facebook. Un chin plăcut, bineînţeles – la care se supun, în fiecare dimineaţă. Pentru că, în fiecare dimineaţă, mă trezec cu urări de bine şi mă înec în cafele aburinde. Virtual, logic!
Şi-am stat eu şi-am observat… cana de azi nu prea este aceeaşi cu aia de ieri – nici cu aceea de mâine. Pe bune? E un soi de prezentare a modei cu ceşti şi căni de cafea?Ness-cafe ~ 1987
Ziua de marti, 29 decembrie 1987,
va ramane in memoria familiei noastre si a altor familii.Cati oameni nu si-au facut obiceiul de a savura o cafea? A intrat asa, ca un drog, in viata multora dintre noi. Au fost momente in care satisfacerea acestui nevinovat capriciu nu ridica niciun fel de probleme. Casa ne era plina de cutii sau borcane de ness-cafe. Si boabele de cafea stateau prin unitatile alimentare cu sacii. Dar, acestea au fost candva. Doar urmele ambalajelor existente, martori tacuti, ne sustin afirmatiile in fata celor care nu ne prea mai cred.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase