Maria-Paula și Anda-Elena: două păpuși din… Odăița fermecată!
Am văzut pe Facebook niște păpuși extraordinare! Personalizate după chipul și asemănarea domnițelor. În alte dăți stau, gândesc, cântăresc – dar acum am știut din prima: vreau și eu așa păpuși!
Nu una, ci două! Nu de oferit în prag de sărbători, ci oferite în zi… fără motiv! Cu toate motivele din lume!
Prin urmare, am luat legătura cu Daniela Fodor, creatoarea minunățiilor promovate în paginile Odăița fermecată și Cecillecreations. I-am spus că îmi doresc o păpușă Maria-Paula și încă una… Anda-Elena! 🙂 Păpuși pe care Daniela le pictează manual, conform trăsăturilor din fotografiile pe care le primește. De asemenea, tot ea îmbracă păpușile în rochițe care seamănă cu cele din garderoba noastră.
Oooo, ce emoții am avut atunci când am primit o poză în care era Maria-Paula gata făcută! 🙂 Ce m-am bucurat de ea! Apoi, când mi-a arătat-o Daniela pe Anda-Elena am zâmbit – și-am certat-o că a greșit un pic, că-s mult mai faină decât în realitate! 😀
În scurt timp, aveam deja pachetul ajuns acasă. Și-un plan! Într-o sâmbătă am creat Ziua Mamă-Fiică sau Ziua Fiică-Mamă sau Ziua Fetelor sau Ziua Noastră – și încă vreo mie de alte denumiri!
Bucuria unei cutii din lemn – să prindă viață în mâinile Anei
Îmi place să adun amintiri. Și să le depozitez. În calculator, în suflet, în cutii și în cutiuțe. Îmi place să adun cutii și cutiuțe, chiar dacă fix acum n-am nevoie de ele. Nici nu știi când se va ivi ocazia să le umplu! Cu fotografii, clămițe, șosete, pixuri, jucării mărunte, cercei, iconițe, cafea sau bomboane… Îmi cumpăr biscuiți doar pentru cutiile cu personaje din desenele animate și mă bucur nespus atunci când primesc o cutie faină și… goală! Deja e suficient de prețioasă pentru mine, ca să-mi mai doresc să conțină ceva! 🙂 Din hârtie, carton, tablă sau lemn, din pânză, turtă dulce, sticlă sau plastic, orice cutie și orice cutiuță poate avea farmecul ei. Și rostul său în lume. Am mai spus eu pe aici, dar nu știu dacă v-ați prins: îmi plac cutiile și cutiuțele! 🙂
Și, atunci, cum să nu-mi placă maxim munca Anei? Cum să nu admir o femeie, mamă la început de drum, care și-a descoperit o pasiune mai mare decât a mea? Ana nu doar că adoră cutiile – ea le dă viață!
Hidratare și-o surpriză mare
Am ajuns acasă destul de târziu. Am fost întâmpinată, de la ușă, cu vești: Mami, mami, ai primit un cadou! Mă gândeam la un desen făcut de Maria, la floarea pe care știam că o cumpărase cu buna din piață sau la un viitor pup uriaș, condimentat cu o îmbrățișare din aia de dragoste, care să scoată gălbenușul din mine :). Le-am primit pe toate astea, și ceva în plus!
Căci, Maria s-a înfățișat urgent cu o cutie destul de măruță și cu un zâmbet curios pe chip. Hei! Chiar primisem un cadou din exterior! 🙂
Surpriza din cutia de comori
Pe cuvânt! Ieri dimineață, mă uitam la globul meu și zâmbeam. Nu l-am ascuns privirilor și stă tot la expoziție, pe dulap – deși suntem în toiul verii. M-am luat, apoi, cu altele. Cu cinci minute înainte de pleca la serviciu, a bătut cineva la ușă. Un nene, cu un pachet. Am început să râd instant – când am văzut cutia înfășurată în bandă iLUX. Ce coincidență!
Surpriza din felicitare
Întotdeauna am militat pentru surprizele necostisitoare. Vrei să mă surprinzi? Nu-mi lua o mașină! Pe aia vreau s-o cumpărăm împreună, după ce am analizat și ne-am sfătuit o veșnicie! Deci, vrei să mă surprinzi? Uimește-mă! Pune-ți creativitatea la încercare! Creează contextul! Și… cel mai important, fă-mă să râd! Să mă bucur atât de mult de cadoul primit încât, în ciuda valorii materiale scăzute, să-l consider de neprețuit!
Bucuria sărbătorilor prin ochii iLUX
Întotdeauna m-a enervat ideea de Crăciun pregătit încă din noiembrie. Cam în luna asta magazinele se umplu de globuri, beteală, promoții. Moși Crăciuni de toate felurile ne invadează spațiul – din vitrine, din parcuri, din reclame. Brazii apar în piețe sau pe la marginea drumului, dozele de vin se cocoloșesc bine în beci… totul pare a fi perfect și gata rezolvat, de măcar o lună înainte! Apoi, începe să se apropie și Crăciunul. Cam târziu sau… nu știu cum să zic – dar, aproape că ne-am și plictisit de el, prin toate copiile lui hidoase.
Intr-o zi ti-am daruit… o caricatura
Anul trecut, cam pe vremea asta… am participat la un concurs la care puteai castiga o caricatura pentru persoana iubita – cadou de ziua indragostitilor. Am participat si am castigat. Apoi, a trebuit sa trimit o poza cu George si sa spun ceva despre el. Dezvaluirea a fost aceea ca puiul meu isi doreste sa devina tatic.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase