Cuibușorul nostru de fericire – același, din ziua în care ne-am născut
Toată viața ei, Maria a crescut în casa bunicilor – care-a fost și va rămâne mereu și casa noastră. Astfel, despărțirea de mine, atunci când am plecat la serviciu, a fost mai ușoară. Maria rămânea acasă, iar de mami știa mereu că se va întoarce la ea și, implicit, acasă.
Şotron
În seara asta ne-am oprit în dreptul unui bunic şi al unei nepoate. Începuseră un şotron, dar nu mai ştiau cum continuă. Fata voia ca numărătoarea să fie până la 10, bărbatul nu mai avea idee unde se ramnifică şi unde se merge în linie dreaptă. I-am ghidat. Nu a fost chiar modelul pe care-l foloseam pe vremea mea, dar a ieşit un şotron.
Ce frumos e! Şi, acum ce facem?, a întrebat fata. Bunicul a ridicat din umeri.
O bunică specială
Nici nu ştiam că există Hora TV. Totuşi, în seara asta am auzit un fragment de pe Hora TV. Şi am râs cu lacrimi. Nu de fetiţa telespectator, care dorea să-i facă o dedicaţie bunicii ei, ci de ceea ce-a ieşit.
– Pentru bunica mea, care a împlinit 17 ani!
Amenintarea bunicii
S-a dus vremea cu amenintarile de genul: te bate nenea!…
Bunici si nepoti
Intr-o zi precum cea de azi, acum 40 de ani, a trecut in lumea celor drepti bunicul meu, Constantin. Mama avea pe atunci 19 ani, mult mai putin fata de varsta mea de acum.
Nici tata nu a fost mai fericit. Mama lui a murit cand avea el cinci ani. Mama a doua, de sufletul careia s-a prins pe vesnicie, s-a dus cand era el tanar. Bunicul s-a stins cand avea fratele meu doi ani, deci eu il stiu doar din poze.
Am fost, asadar, o nepoata nu foarte norocoasa, dar viata mi-a compensat cu o bunica pe care am avut-o alaturi pana la 18 ani si cu multi bunici adoptivi.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase