Care-i faza cu bucuria și de ce tot mai mulți alegem depresia de sărbători?
E o luptă în ultimele zile pe net cu privire la… „trebuie” să fim fericiți de sărbători. Și sar în apărarea nefericiților, consolându-i că tot ceea ce „trebuie” e să fie… fiecare cum vrea el. Minunat și perfect adevărat! Totuși: care-i faza cu bucuria și de ce tot mai mulți alegem depresia de sărbători?
Oare pentru că suntem varză de oboseală, de alergătură prin magazine, de căutat cadourile ideale, de călcat în picioare pe la toate rafturile, de umplut toate frigiderele, debaralele și mesele? Da’ oare am spălat toate perdelele și am șters praful din toate ungherele? Da’ oare…
Da’ oare măcar o fărâmă, am avut grijă și de sufletul nostru? Mai știm noi care-i motivul pentru care am creat toată alergătura, toată nebunia, toată oboseala asta năucitoare, toate ițele încâlcite din care nu ne mai putem desprinde?
Ooo, e atât de firesc să nu fim bucuroși de sărbători!
Să ne deschidem sufletele pentru Hristos!
Hristos Se naște! Slăviți-L! Hristos Se naște! Bucurați-vă! Și nu uitați pentru ce Se naște! Se naște pentru a Se răstigni pentru noi și pentru a ne deschide porțile Cerului!
Hristos putea veni în lume în chip de împărat, de stăpânitor. A venit însă în lume în chip de Punc, într-o iesle smerită – pentru ca noi toți să avem acces la El. Să nu ne fie teamă de El
Crăciunul adevărat
Pruncul Iisus Hristos S-a născut. Dintr-o mamă – fecioară și un Tată – Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. [Cum să punem, astfel, la îndoială existența Sfintei Treimi și cinstirea Maicii Domnului?…]
A venit în lume smerit, dulce și blând. Nu a fost primit în nicio casă. Dar nu s-a abătut de la calea aleasă – aceea de a Se jertfi pentru noi și a ne mântui.
Astazi, preotii vin cu Ajunul, vestind Nasterea.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
