La aeroport, Iașii prind aripi!
Eram în 2005. Un an ploios tare, cu inundații și cu multe necazuri. Prin urmare, „necazul” meu de a face mai mult de zece ore de la Iași la București cu trenul, pe o rută ocolitoare, mi s-a părut cel mai mic. De șocat m-a șocat, însă, altceva. Zborul din capitală până în Spania, care a durat două ore. Păi, cum să fac zece ore în țara mea, din punctul X în punctul Y, și să trec peste mări și țări și nori de poveste în doar două ore?!
Pe atunci, știam numai așa, de chestie, că aveam aeroport și în Iași.
Bloggerii s-au tras în dubla 1 din Kooperativa 2.0 la Iași :)
Cu bloggerii, ca-n vremurile bune! Acesta poate fi motto-ul sub care am activat aseară :). Primul blogmeet sub umbrela Kooperativa 2.0 la Iași s-a produs și-am spus noi, mai artistic, c-am tras dubla 1 dintr-un mare film.
Așadar, încep să se miște rotițele
Bloggerii ieșeni intră în aventura… Kooperativa 2.0!
Povesteam, acum ceva zile, c-am participat alături de Andreea și de Chinezu + alți oameni faini la un blogmeet pus pe… schimbare! Astăzi sunt fericită să anunț și eu, oficial, faptul că… blogosfera ieșeană își dă restart! 🙂 Astfel, Chinezu va deschide filială Kooperativa 2.0 la Iași, iar Andreea se va ocupa ca totul să meargă strună!
În traducere liberă,
Blogmeet pentru un nou început
A trecut mai bine de o săptămână, iar eu n-am anunțat bucuria de a fi participat la un nou blogmeet, alături de prieteni vechi și buni, alături de prieteni ceva mai actuali și la fel de faini! 🙂
Și… pentru că „mai târziu” ar fi fost prea târziu, spun acum:
Andreea Ignat ne-a anunțat, la sfârșit de februarie, că domnu’ Chinezu vine la Iași. C-avem de pus țara la cale. Că e rost de blogăreală și de povești.
Calitățile mele – cele mai mari defecte
Dacă ar fi să mai completez într-un oracol, la întrebarea „care sunt calitățile tale?” aș scrie: sunt sociabilă, comunicativă, zâmbitoare. La pagina următoare, când aș fi întrebată despre defecte, le-aș enumera pe aceleași.
Ideea e că vorbesc mult și nu gândesc la fel de mult. Da, sună prost. În realitate, la mine ce-i în gușă găsești și în căpușă. Îmi pun sufletul pe tavă și, într-o sinceritate stupidă, spun exact ceea ce simt. Încerc să nu jignesc ci, din contra, să veselesc pe cel ce-mi stă înainte și, dacă pot, să ajut. N-am nicio pretenție să reușesc să fac asta mereu… dar n-am nici capacitatea de a-mi interpreta și reinterpreta și analiza vorbele –
Șase ani de Șapte pietre
Pietrele mele se numără, se gâdilă între ele, se hârjonesc. Sunt șapte – și, astăzi au parte de șase lumânări. Își freacă palmele a bucurie, că trec în anul șapte – și-și fac tot felul de planuri de viitor.
Reclamă la blog pe spatele copilului
Am fost la unul dintre multele și fainele ateliere pe care le organizează teacher Oana Jalbă. Eram anunțați să ne înarmăm cu tricouri și chef de desenat – că acuarelele și cariocile speciale pentru materiale textile ne așteptau! În primă fază am zis că iau tricou și pentru mine, nu doar pentru Maria. Apoi am renunțat la idee. Nu știam câtă nevoie va avea copila de ajutor, nici cât de colorată va ieși ea din toată povestea asta! 🙂
Dacă aveam tricoul, ghici ce-aș fi scris pe el! 🙂 Maria, pe bluza ei, a vrut un fluture. I-am respectat, logic, dorința. Totuși, la final, nu m-am putut abține să n-o întreb, timid: Mă lași să scriu și eu pe spate? Când a auzit despre ce-i vorba, a primit propunerea cu zâmbetul pe buze și a adăugat promisiunea: Iar eu o să-ți desenez șapte floricele!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase