Războiul l-a prins în afara țării – dar el, Enescu al nostru, a lăsat totul și s-a întors acasă. A știut că muzica alină sufletele și suferințele, deci a considerat că este o necesitate să fie alături de cei răniți.

Cum să auzi freamăt de sunet de vioară când totul în jur se frânge?…

Și-a fost alături de toți artistul soldat. În centrele de convalescență, retrezind dorința de viață, dar și în săli de spectacol – în orașele și târgurile din Moldova și chiar din Basarabia. Banii obținuți din vânzarea biletelor au fost folosiți întotdeauna pentru a alina rănile războiului.

Când cânta el nu răsuna războiul, ci doar liniștea muzicii sale. George Enescu a avut propria lui armată: