Cum ar fi fost dacă – gândul care ne îneacă
Mi s-a spus cândva, despre gânduri, că-s precum bărcile care se îndreaptă spre port. Cum ar fi fost dacă?… Noi suntem pe mal, bărcile și gândurile sunt încă în larg. Le zărim, le avem… până aici, totul ok. E în regulă să avem gânduri. Păcatul intervine atunci când decidem să ne suim într-o barcă sau alta – ori în toate!
Să te joci cu gândurile e lucru tare primejdios.
A iubi vrajmasii nu e o recomandare, e o porunca!
Aseara m-am uitat la niste interviuri cu parintele Arsenie Papacioc, iar aceste cuvinte mi-au ramas intiparite in minte – A iubi vrajmasii nu e o recomandare, e o porunca! Atat de simplu, atat de frumos spus! Si cata responsabilitate!
Mi-am amintit apoi fragmentul Sfintei Scripturi: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii. (Matei 22, 37-40).
Cat de mult ne iubim pe noi?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
