Ziua a şaptea
După cum o parte dintre voi şi-a dat seama… m-am întors la serviciu! Nu prea (mai) este o noutate. Astăzi sărbătoresc deja ziua a şaptea de muncă! Adică, da – şapte zile întregi, pentru că nici sâmbătă, nici duminică n-am dormit. Unii încă se minunează când aud că duminică, la prânz, plec spre redacţie – dar, fraţii mei, nu vă întrebaţi niciodată cum de lunea sunt ziare la chioşc? 🙂 Sâmbăta este, în general, liberă. Dar, mai puţin liberă atunci când se întamplă evenimente precum vizita premierului şi a miniştrilor la Iaşi…
Aşadar. M-am întors în câmpul muncii. După un an şi opt luni. Şi-am intrat direct în acţiune, fără timp prea mult de respiro. Campania Mărţişor de jucărie era în plină desfăşurare – şi nici de material pentru ştiri n-am dus lipsă. Am anunţat pe aici că sunt bizi şi am scris doar cât să nu uitaţi că exist. Sper că n-aţi uitat, nu? 🙂 M-am suit în pat după ora 2, în fiecare noapte şi m-am trezit mai devreme decât îmi intrase în reflex. Dar, gata! Suntem în ziua a şaptea, de acum! Dacă am supravieţuit şapte pietre (ăăă, zile!), înseamnă că nu veţi scăpa de mine prea curând!
Timpul tot în postări l-am gândit… dar, din păcate, prea puţin s-a materializat. Aşa că, voi face un mini-rezumat.
O bunică specială
Nici nu ştiam că există Hora TV. Totuşi, în seara asta am auzit un fragment de pe Hora TV. Şi am râs cu lacrimi. Nu de fetiţa telespectator, care dorea să-i facă o dedicaţie bunicii ei, ci de ceea ce-a ieşit.
– Pentru bunica mea, care a împlinit 17 ani!
Discuţie cu Maria
Maria: Mbe-be!
Eu: Cine e bebe? Tu?!
Maria: Neee!
Eu: Tu eşti fetiţă mare, nu?!
Maria: Daaa!
Opera – în cuvinte de copil
La spectacolul magic au participat foarte mulţi copii. Mai mari, dar şi mici. Copii pe care n-ai putea să-i duci încă într-o sală, la un concert, pentru că n-ar avea răbdare, putere de a sta în scaun prea mult timp şi, cu atât mai puţin – putere de a pune lacăt la guriţă şi de a arunca cheia.
Pentru că aseară nimic n-a fost interzis, un baieţel din apropierea noastră a comentat continuu, a cerut explicaţii şi şi-a exprimat deschis bucuriile. Nu a fost deranjant, ci chiar simpatic şi amuzant. Un copil isteţ, plin de energie şi cu dorinţă de a învăţa. Cu spirit critic şi cu simţul umorului.
Cum sa-ti personalizezi masina
Saptamana trecuta am mers multisor pe drumuri de tara. Cand ajungeam intr-un loc, ne opream si stergeam geamurile, gadilam PUI-ul si incercam sa-l mentinem curat.
Munca noastra era in zadar. La urmatorul traseu ne murdaream si mai tare. Asa ca, ne-am supus legilor firii. Inainte ca cineva sa scrie celebrul SPALA-MA! (cu sau fara cratima…), am mazgalit noi ceva.
Cand cainele-i leu si vitelul – caine
La brat cu bagarea in seama
* La ce te astepti, atunci cand cumperi pufuleti cu surprize, care se numesc Tom & Jery? Oare… la surprize cu cele doua peronaje? Un carton acolo, ceva, cat de mic… un motan… un soarece… Bazata pe gandirea mea logica, iau o punga. Gasesc in ea… o iconita! Ok, frumos – dar fara de inteles… Curiozitatea ma impinge sa mai cumpar o punga. De data asta, surpriza – un inel. Hmmm…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
