„Băi, dacă vorbești urât de mama mea te omor, ai înțeles?!”
„Te omor!”… cum sună asta! M-am nimerit, la un moment dat, intervenind doar cu prezența și-o privire… când un băiat de vreo 10 ani băgase mâna-n gâtul altuia de aproximativ aceeași vârstă:
– Băi, dacă vorbești urât de mama mea te omor, ai înțeles?!
Când am apărut în zonă, spiritele s-au calmat. Am tăcut. Culmea e că auzisem de la ce-a pornit conflictul. Cel luat de gât bâiguise ceva în lehamite, pentru că nu știa răspunsul la ceea ce fusese întrebat. Iar cel care-a întrebat înțelese din bâiguiala aia că fusese înjurat de mamă. Totuși, deși nu era vreun sfânt… de data aia amicul său chiar nu vorbise prostii, ci doar fusese neclar în exprimare.
Peste ceva timp, am rămas singură în zonă cu… atacatorul. Am turnat suc în pahare și m-am dus la el.
Telekom și telekom(unicarea). Factura, cât e factura?
În loc de factura pe luna mai, primesc pe 31 mai un sms care-mi spunea: Factura dumneavoastră va fi emisă în curând. În această perioadă nu vor fi percepute penalizări, iar data scadentă va fi modificată corespunzător. Vă mulțumim pentru înțelegere.
I-am înțeles pe oameni. Oricând tehnica cea de toate zilele ne poate da rateuri și… ce să facem, depindem de ea. Am așteptat, totuși, un mesaj cu suma pe care trebuie s-o dau. La finalul lui iunie, am zis:
Destinatar de drept prin stâng
Recunosc, îmi place la nebunie să primesc mesaje nesolicitate! Să le selectez şi să le trimit în spam. Oricum, altă treabă nu am toată ziulica.
Angajatorlâcuri și tristeți
Ieri… cineva mi-a amintit ceva. O fază cu angajați… și cu angajatori. Cu angajați care, doar în exagerat de mică măsură pleacă de la anume angajatori în relații ok. Și cu angajatori care nu uită să rostească amenințarea: Nimeni nu te va mai angaja în veci! Voi avea eu grijă de asta! Și cu alte bălăcăreli simpatice…
Aș spune că niciodată n-aș suporta așa ceva – și că niciodată nu m-aș preta la un scenariu de genul ăsta… dacă nu aș fi fost deja pățită. O dată. Suficient cât să știu că nimeni nu e scutit de noroi. Și că oricând poți fi protagonist într-un film prost.
Eu nu-mi vorbesc de rău foștii angajatori.
Despre creşterea copiilor
Citesc şi recitesc fragmentul acesta de zeci de ori. Şi-mi place! Şi cred în tot ceea ce-i spus aici. Şi… totuşi, mă întreb… oare voi fi capabilă să pun în practică…? Nu doar azi… nu doar mâine… ci întotdeauna!? Îmi doresc. Şi-am să mă străduiesc. Şi-am să mă rog să pot.
„Pune deci numaidecât copilului lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu hulească pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ţi calcă legea, pedepseşte-l, uneori printr-o căutătură aspră şi severă, alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare; deşteaptă-i uneori ambiţia prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alţii, alteori făgăduieşte-i răsplată pentru o purtare bună.
Nu-l bate mereu şi fără socoteală, ca să nu-l obişnuieşti să fie crescut prin bătaie.
Te las şi mă duc la un alt copil!
De multe ori, mi-a fost dat sa aud cum părinţii îşi ameninţă copiii: Dacă nu vii acum, te las şi plec la un alt copil, mai cuminte! sau Nu-i nimic, mă duc la un alt copil, pe care o să-l iubesc mult!
Fazele astea mă cutremură. E adevărat că, pe moment, ameninţările îşi au efectul dorit. Copiii renunţă la obrăznicii şi vin în fuga mare la mamă sau la tată. Au ochii în lacrimi şi promit că o să meargă de mână şi-or să fie sfinţi.Amenintarea bunicii
S-a dus vremea cu amenintarile de genul: te bate nenea!…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase