Am ajutat, necondiţionat, pe cineva din străinătate să realizeze o lucrare ştiinţifică de mare însemnătate pentru cariera sa. Am căutat bibliografie în română, i-am tradus, i-am făcut planşe în programe speciale, care mi-au tocit nervii şi răbdarea. Toată munca a fost realizată la vechiul meu desktop, piesă de muzeu pentru prietenul străin. De fiecare dată când venea la mine, se minuna de realizările obţinute cu un… lighean, cum îi zicea el. Era uimit de rezistenţa mea, în aceeaşi proporţie în care era dezamăgit de condiţiile în care îmi desfăşuram activitatea. Nu mai zic că, în momentele de respiro se umplea de nervi, pentru că nu putea vedea un film cum trebuie, nici nu putea juca un joc de mare clasă.